Hiperconjugare

Hiperconjugarea este, în chimia organică, interacțiunea dintre electronii din orbitalii sigma (de exemplu C–H sau C–C) cu un orbital adiacent vacant sau parțial ocupat, de anti-legătură sau orbital pi. Se obține astfel un orbital molecular extins, fără implicarea legăturilor. Delocalizarea mărită a electronilor asociată hiperconjugării crește stabilitatea sistemului, în mod analog conjugării.^[1]^[2]^[3]

Importanță

Vezi și

Conjugare

Referințe

^ John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7
^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „hyperconjugation”.
^ Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (2011). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.

[1] John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7

[2] IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „hyperconjugation”.

[3] Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (2011). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.

[1]

[2]

[3]