Hohe Tauern, Salzburg
| Hohe Tauern, Salzburg | |
  | |
| Poziția |  Austria |
|---|---|
| Coordonate | 47°08′07″N 12°44′46″E / 47.1353°N 12.7461°E |
| Cod Natura 2000 | AT3210001  |
Modifică date / text  | |
Hohe Tauern, Salzburg este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Austria întinsă pe o suprafață de 80.505 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Hohe Tauern, Salzburg este situat la coordonatele 47°08′07″N 12°44′46″E / 47.1353°N 12.7461°E.
Înființare
modificareSitul Hohe Tauern, Salzburg a fost declarat sit de importanță comunitară în aprilie 1997 pentru a proteja 2 specii de plante și 70 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 26 de habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Pajiști alpine și boreale, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti), Tufărișuri subarctice cu Salix spp., Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Mlaștini alcaline, Formațiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae, Grohotișuri silicioase de la nivelul montan până la nivelul zăpezii (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase de la nivelul montan până la nivelul alpin (Thlaspietea rotundifolii), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Ghețari permanenți, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- plante (2): Buxbaumia viridis, papucul doamnei (Cypripedium calceolus)
- păsări (64): fluierar de munte (Actitis hypoleucos), minunița (Aegolius funereus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), înăriță (Carduelis flammea), scatiu (Carduelis spinus), porumbel gulerat (Columba palumbus), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură galbenă (Emberiza citrinella), măcăleandru (Erithacus rubecula), șoim călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturel roșu (Falco tinnunculus), ciuvică (Glaucidium passerinum), zăgan (Gypaetus barbatus), vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus), rândunică (Hirundo rustica), Lagopus mutus helveticus, sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), gușă albastră (Luscinia svecica), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), muscar sur (Muscicapa striata), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), Prunella collaris, brumăriță de pădure (Prunella modularis), Ptyonoprogne rupestris, mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), mărăcinar (Saxicola rubetra), cănăraș (Serinus serinus), graur (Sturnus vulgaris), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie de câmp (Sylvia communis), silvie-mică (Sylvia curruca), Tachymarptis melba, cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix tetrix), cocoș de munte (Tetrao urogallus), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), mierlă gulerată (Turdus torquatus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
- mamifere (4): liliac cârn (Barbastella barbastellus), vidră de râu (Lutra lutra), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (1): fluturele auriu (Euphydryas aurinia)
- pești (1): zglăvoacă (Cottus gobio)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 26 de specii de plante, 18 specii de păsări, 4 specii de amfibieni, 27 de specii de mamifere, 5 specii de reptile.[3]
Note
modificare- ^ a b LGBl 3/2015 i.d.g.F. Salzburger Nationalparkgesetz (SNPG)https://www.ris.bka.gv.at/Lr-Salzburg
- ^ a b https://www.ris.bka.gv.at/Lr-SalzburgLGBl 3/2015 i.d.g.F. Salzburger Natioalparkgesetz (SNPG)
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Hohe Tauern, Salzburg”. Accesat în .
- ^ a b „Hohe Tauern, Salzburg”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .