Hyakken Uchida

scriitor japonez
Hyakken Uchida
Uchida Hyakken 19521015.jpg
Date personale
Nume la naștere内田 榮造 Modificați la Wikidata
Născut[1][3] Modificați la Wikidata
Okayama, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Japonia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Japan (1870–1999).svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
romancier[*]
profesor universitar[*]
scriitor de literatură pentru copii[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba japoneză[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Tokio  Modificați la Wikidata
PregătireSōseki Natsume  Modificați la Wikidata
Prezență online

Hyakken Uchida (内田 百間[4] Uchida Hyakken?, n. ,[1][3] Okayama, Japonia – d. ,[1][3] Tokyo⁠(d), Japonia) a fost un profesor universitar și scriitor japonez.

BiografieModificare

S-a născut în 1889 în orașul Okayama, în familia unui producător de sake, a cărui afacere a intrat ulterior în faliment.[5] El era singurul copil al familiei și a primit la naștere numele Eizō Uchida (内田 榮造, Uchida Eizō).[5]

A absolvit studii de literatură germană la Universitatea Imperială din Tokio în 1914[5][6] cu o teză despre romanul Frau Sorge (1887) de Hermann Sudermann[7] și a predat limba germană în următorii douăzeci de ani.[5] S-a căsătorit în 1912 cu Kiyoko cu care a avut doi fii și trei fiice.[8] Primii lor doi copii s-au născut înainte ca Uchida să absolve studiile universitare, ceea ce l-a determinat să caute o sursă stabilă de trai.[8]

Uchida a obținut postul de profesor de limba germană la Academia Armatei Imperiale Japoneze în 1916, iar din 1920 a predat la Universitatea Hosei din Tokyo.[5][6] A deținut simultan posturi și în alte instituții de învățământ.[5] În anul 1934 a abandonat activitatea didactică pentru a-și consacra timpul activității literare.[6][9] Cu toate acestea, a continuat câțiva ani să predea cu normă parțială până când a câștigat suficienți bani pentru a-și întreține familia.[9]

A murit în anul 1971.[9]

Activitatea literarăModificare

A studiat haiku-urile în perioada studiilor liceale și a fondat un grup care a publicat o revistă literară.[5][6] Tot atunci a început să scrie poeme haiku și a luat pseudonimul Hyakken (care are sensul „100 ken” sau aproximativ 200 de yarzi) de la lățimea unui râu secat din Okayama, pseudonim pe care l-a scris uneori Hyakkien („Grădina celor 100 de căpcăuni”).[5] Dornic să afle părerea unui specialist, i-a trimis în 1909 romancierului Natsume Sōseki (1867-1916) o povestire intitulată „Rōneko Monogatari” („Povestea bătrânei pisici”), primind un răspuns încurajator.[5][8] A continuat să scrie și în perioada studiilor universitare, iar în 1911 l-a întâlnit pe Sōseki și s-a alăturat cercului literar și intelectual al acestuia.[5] Influența lui Sōseki se observă în multe din scrierile lui.[5]

În anul 1920 a început să studieze interpretarea la koto sub îndrumarea muzicianului orb Michio Miyagi (1894-1956), cu care a menținut o relație apropiată până la moartea lui.[5] Pasiunea sa pentru muzică se regăsește în mai multe scrieri, printre care „Isobe no matsu” („Pinul din Isobe”), care este inspirată din viața lui Miyagi.[10]

Uchida a debutat în 1921 cu un volum de povestiri intitulat Shin shōsetsu („Povestiri noi”), care include povestirile „Meido” („Tărâmul morților”), „Hanabi” („Focuri de artificii”) și „Kudan”.[9] Aceste povestiri au fost lăudate de critici pentru reprezentarea suprarealistă a minții omenești.[11] După o pauză lungă, Uchida a publicat în 1933 un volum de eseuri intitulat Hyakkien Zuihitsu („Eseurile lui Hyakken”), care i-a adus faimă și l-a determinat să abandoneze cariera didactică pentru a se consacra literaturii.[9][12][13] Scriitorul a fost considerat „un model al eseiștilor rafinați din literatura japoneză modernă”.[6] În cariera sa el a publicat peste 15 volume, inclusiv Eu, motanul: falsă versiune (贋作吾輩は猫である Gansaku Wagahai wa Neko de Aru?) (o parodie după romanul Eu, motanul (1905) al lui Sōseki, care a apărut în 1950)[9] și Porți închise în amurg (日没閉門 Nichibotsu heimon?) (1971).

Scrierile lui Uchida sunt populare în Japonia prin umorul lor fin și prin observațiile incisive cu privire la viață, conturându-i o reputație de om excentric, dar foarte iubit.[12] Unele lucrări au devenit deja scrieri clasice precum „Meido” („Tărâmul morților”) și Intrarea triumfală în Port-Arthur (Ryojun Nyujōshiki (旅順入城式?)), care sunt cunoscute prin imaginile lor onirice cu caracter suprarealist,[12] sau „Tokyo shojin” („Tokyo incendiat”), o relatare a raidurilor aeriene asupra orașului Tokyo, sau „Nora ya, Nora!” („Oh, Nora, Nora!”), care au reprezentat surse de inspirație pentru filmul Madadayo al lui Kurosawa.[12][13]

Uchida a fost obsedat de ideea morții și și-a făcut primul testament la vârsta de 29 de ani.[13] Afecțiunea sa față de propriile animale de companie precum pisicile și păsările este, de asemenea, bine cunoscută,[13] ca și pasiunea sa pentru căile ferate.[14]

Romanul Disk of Sarasate (サラサーテの盤 Sarasāte no ban?) și alte scrieri de ficțiune interbelică ale lui Uchida constituie sursele de inspirație ale filmului Zigeunerweisen (1980), regizat de Seijun Suzuki.[15] Cineastul Akira Kurosawa i-a adus un omagiu profesorului Uchida în ultimul său film, Madadayo (まあだだよ?) (1993), inspirat din scrierile sale.[15]

Deși este o mare personalitate literară în Japonia, are în prezent o singură carte tradusă în limba engleză: Tărâmul morților (冥途 Meido). Acest volum include, de asemenea, colecția Intrarea triumfală în Port-Arthur (Ryojun Nyujōshiki (旅順入城式?)). Un fragment tradus din volumul Hyakkien Zuihitsu (百鬼園随筆?) [Însemnări din Grădina Goblinilor] a apărut în ediția din ianuarie 2006 a revistei Skyward a companiei Japan Airlines, sub titlul „Small Round Things”.

Opera (selecție)Modificare

RomaneModificare

  • Meido (冥途?) (Tărâmul morților, 1921)
  • Ryojun Nyujōshiki (旅順入城式?) (Intrarea triumfală în Port-Arthur, 1934)
  • Tokyo Nikki (東京日記?) (Note de jurnal intim din Tokyo, 1939). Prima apariție a avut loc în Oka no Hashi (丘の橋?).
  • Nanzanju (南山壽?) (Prima apariție a avut loc în Kiku no Ame (菊の雨?).) (1939)
  • Yanagi Kenkō no Shōkan (柳撿校の小閑?) (Prima apariție a avut loc în Fune no Yume (船の夢?).) (1941)
  • Gansaku Wagahai wa Neko de Aru (贋作吾輩は猫である?) (1950)
  • Sarasāte no ban (サラサーテの盤?) (Eu, motanul: falsă versiune, 1951). Prima apariție a avut loc în Jissetsu Sōheiki (實説艸平記?).
  • Ahō Ressha (阿房列車?) (Călătoria cu trenul a lui Hyakken Uchida, 1952–1956)

EseuriModificare

  • Hyakkien Zuihitsu (百鬼園隨筆?) (1933)
  • Manuke no Jitsuzai ni Kansuru Bunken (間抜けの實在に關する文獻?) (1933)
  • Zoku Hyakkien Zuihitsu (續百鬼園隨筆?) (1934)
  • Daihinchō (大貧帳?) (1941)
  • Gochisōchō (御馳走帖?) (1946)
  • Jissetsu Sōheiki (實説艸平記?) (1951)
  • Nora ya (ノラや?) (1957)
  • Nichibotsu Heimon (日沒閉門?) (1971)

Literatură pentru copiiModificare

  • Ō-sama no Senaka (王樣の背中?) (1934)

JurnaleModificare

  • Hyakkien Nikkichō (百鬼園日記帖?) (1935)
  • Hyakkien Nikkichō (續百鬼園日記帖?) (1937)
  • Tokyo Shōjin (東京焼盡?) (1955)

HaikuModificare

  • Hyakkien Haikuchō (百鬼園俳句帖?) (1934)
  • Hyakkien Haiku (百鬼園俳句?) (1943)

FilmeModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c d 内田百間, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Hyakken Uchida, Babelio 
  4. ^ Numele său Hyakken este scris în mod normal 百閒, iar ultimul caracter (care nu poate fi afișat de unele calculatoare) este mai degrabă o combinație între 間 și 月 decât un 日 în interiorul lui 門.
  5. ^ a b c d e f g h i j k l James Laughlin, Peter Glassgold, Frederick R. Martin, New directions in prose and poetry 42, New Directions Publishing Corporation, New York, 1981, p. 152.
  6. ^ a b c d e McDonald (2006), p. 187.
  7. ^ Hefte für ostasiatische Literatur, edițiile 16-19, Kai Yeh, 1994, p. 49.
  8. ^ a b c Rachel DiNitto, Uchida Hyakken: A Critique of Modernity and Militarism in Prewar Japan, Harvard University Asia Center, 2008, p. 8.
  9. ^ a b c d e f James Laughlin, Peter Glassgold, Frederick R. Martin, New directions in prose and poetry 42, New Directions Publishing Corporation, New York, 1981, p. 153.
  10. ^ James Laughlin, Peter Glassgold, Frederick R. Martin, New directions in prose and poetry 42, New Directions Publishing Corporation, New York, 1981, pp. 152-153.
  11. ^ McDonald (2006), pp. 187-188.
  12. ^ a b c d Galbraith IV (2002), p. 623.
  13. ^ a b c d McDonald (2006), p. 188.
  14. ^ Vezi Ahō ressha (în japoneză).
  15. ^ a b Rachel DiNitto, Uchida Hyakken: A Critique of Modernity and Militarism in Prewar Japan, Harvard University Asia Center, 2008, p. 197.

BibliografieModificare

Vezi șiModificare

Legături externeModificare