Ian Buruma
Date personale
Născut (72 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Haga, Olanda de Sud, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
istoric
cadru didactic universitar[*]
columnist[*][[columnist (someone who writes for publication in a series, creating an article that usually offers commentary and opinions)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiNew York City[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba neerlandeză
limba engleză[4] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Leiden
Nihon University[*][[Nihon University (private, higher education institution in Japan)|​]]
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din Leiden
Universitatea din Leiden[1]
Far Eastern Economic Review[*][[Far Eastern Economic Review (Asian business magazine)|​]]
Woodrow Wilson International Center for Scholars[*][[Woodrow Wilson International Center for Scholars (think tank in the U.S.)|​]]
St Antony's College[*][[St Antony's College (college of the University of Oxford)|​]]
Bard College
The New York Review of Books  Modificați la Wikidata
SubiecteChina, Japonia, Occidentalism, Orientalism
Note
PremiiPremiul Erasmus  Modificați la Wikidata

Ian Buruma (n. , Haga, Olanda de Sud, Țările de Jos) este un scriitor, redactor și istoric neerlandez, care trăiește și lucrează în Statele Unite ale Americii. În luna mai 2017 a fost numit redactor al The New York Review of Books,[5] începându-și activitatea în septembrie 2017.[6]

Multe din scrierile sale sunt axate pe cultura Asiei, în special cea a Chinei și a Japoniei din secolul al XX-lea. El a fost profesor de drepturile omului și de jurnalism la Bard College din 2003 până în 2017.[7]

Viața și cariera

modificare

Buruma s-a născut și a crescut la Haga, Țările de Jos, dintr-un tată neerlandez și o mamă englezoaică.[8] El a studiat istoria și literatura chineză la Universitatea din Leiden, și apoi, cinematografia japoneză la Universitatea Nihon din Tokyo, Japonia.[9] Soția lui este istorica japoneză Hotta Eri.

A locuit în Japonia din 1975 până în 1981, unde a lucrat ca fotograf, realizator de filme documentare și critic de film. În cursul anilor 1980, a editat secțiunea culturală a Far Eastern Economic Review din Hong Kong. Mai târziu, a călătorit prin Asia, lucrând ca scriitor independent. Buruma este membru al Consiliului European pentru Relații Externe. Buruma a contribuit cu numeroase articole la revista The New York Review of Books începând din 1985. A avut burse la Wissenschaftskolleg din Berlin (1991) și la Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C. (1999) și a predat la St Antony's College din Oxford, Marea Britanie. În anul 2000 a ținut conferința anuală Huizinga (despre „Neoromantismul scriitorilor din exil”), în Pieterskerk din Leiden, Țările de Jos.

Din 2003 până în 2017 Buruma a fost profesor de democrație, drepturile omului și jurnalism la Bard College din New York. În mai 2017 a fost numit redactor al revistei The New York Review of Books, preluând funcția de redactor în septembrie 2017, ca succesor al redactorului fondator Robert B. Silvers, care a deținut această poziție până la moartea sa, în martie 2017. A obținut mai multe premii pentru cărțile sale, inclusiv Premiul de carte al revistei Los Angeles Times și Premiul pentru arta eseului al PEN/Diamonstein-Spielvogel pentru Theater of Cruelty. A deținut o serie de poziții academice și editoriale și a fost numit un „intelectual european bine-privit”.

Buruma este un nepot al regizorului englez de film John Schlesinger, publicând o carte de interviuri cu acesta.[10]

Opinii politice

modificare

Buruma a susținut participarea convinsă a Marii Britanii în cadrul Uniunii Europene pentru că ei sunt „cei mai puternici campioni în Europa ai unei abordări liberale a politicii și comerțului”.[11]

În 2008 Buruma a fost distins cu Premiul Erasmus, care este decernat unei persoane care este acordat anual unei persoane sau instituții care a adus o contribuție excepțională culturii, societății sau științelor sociale din Europa sau din lumea întreagă.[12]

În aprilie 2012, el a fost distins cu Premiul Abraham Kuyper pentru excelență în teologie reformată și viață publică al Seminarului Teologic Princeton.[13]

Eseuri
  1. ^ a b c d Leidse Hoogleraren, accesat în  
  2. ^ a b Ian Buruma, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ „Ian Buruma”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Schuessler, Jennifer. "Ian Buruma Named Editor of The New York Review of Books", The New York Times, 18 mai 2017
  6. ^ "Contents: Contributors", New York Review of Books, 17 august 2017, Vol. 64, No. 13
  7. ^ „Bard Faculty: Ian Buruma”. Accesat în . 
  8. ^ Grimes, William (). „Bumping Into Boundaries in a Land of Tolerance (book review”. New York Times. Accesat în . 
  9. ^ Peter Collier. "Backbone, Berman, and Buruma: A Debate that Actually Matters" Arhivat în , la Wayback Machine., World Affairs Journal.
  10. ^ „Conversations with John Schlesinger”. Random House. 
  11. ^ „In praise of Englishness”. The Economist. . 
  12. ^ „Former Laureates: Ian Buruma, 2008”. Accesat în . 
  13. ^ „The Kuyper Prize”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare
Interviuri