Iarbă mare (Inula helenium) este o plantă din familia Asteraceae, răspândită în Europa centrală și de sud, la noi fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: alaut, aman, bruscalău, holman, iarba neagră, ochiul boului, omac, omag, lacrimile Elenei, smântânica.

Iarbă mare
Inula helenium - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-210.jpg
Inula halenium
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Specie: Inula
Nume binomial
Inula helenium
L, 1753

DescriereModificare

Este o plantă erbacee, robustă, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 1, 5 m, cu flori galbene, grupate în capitule mari. Crește în zona de deal și munte, la altitudini joase, la marginea pădurilor, de-a lungul pâraielor sau prin fânețe. Frunzele sunt mari, albicioase dedesupt (datorită perilor) și verzi pe partea superioară. Înflorește începând din luna mai și până în septembrie.

În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane (rizomul), recoltate începând cu sfârșitul lunii septembrie, până în noiembrie (atunci când planta are cel mai mare conținut de substanțe active).[1]

 
Iarbă mare- inflorescenţă

Componenți principaliModificare

Inulină, ulei volatil, substanțe antibiotice (fitoncide), fridelină, stigmasterină.

ProprietățiModificare

- modifică secrețiile bronhice și are acțiuni antibiotice (în special asupra bacilului Koch)
- antihelmintic și diuretic
- coleretic și colagog
- antiinflamator (în congestii hepatice, colecistite, litiaze biliare și renale, artrite)[1]

IndicațiiModificare

Intern: în reumatism, gută, dizchinezii biliare, bronșită, tuse convulsivă, calculoză, helmintiază.

Extern: sub formă de cataplasme în ulcerații purulente și mâncărimi.[1]

NoteModificare

  1. ^ a b c Ecaterina D, Răducanu D, Terapia naturistă, pag 130-140, Ed. Științifică, București 1992

BibliografieModificare

  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 140