Wikipedia

Ido

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ido
Ido
CreatorLouis de Beaufront, Louis Couturat
Data creării1907
Număr de vorbitori100 - 200
Limbă-mamăEsperanto
Clasificare
limbi artificiale
Statut oficial și codificare
Organ de
reglementare		Uniono por la Linguo Internaciona Ido
ISO 639-1io
ISO 639-2ido
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)		ido
Puteți vizita Wikipedia în Ido.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ido' (/ˈiːdoʊ/[1]) este o limbă construită derivată dintr-o versiune reformată a Esperanto, și concepută în mod similar cu scopul de a fi o a doua limbă universală pentru persoane de limbi diverse. Pentru a funcționa ca o limbă auxiliară internațională eficientă, Ido a fost concepută special pentru a fi gramaticală, ortografică și lexicografică regulară (și, mai presus de toate, ușor de învățat și utilizat). Este cel mai de succes dintre numeroasele derivate ale Esperanto, cunoscute sub numele de Esperantidoj.

Ido a fost creat în 1907 din dorința de a reforma defectele percepute ale limbii esperanto, o limbă care fusese creată cu 20 de ani înainte pentru a facilita comunicarea internațională. Numele provine de la cuvântul esperanto ido, care înseamnă „urmaș”,[2] deoarece limba este un derivat al esperanto. După crearea sa, Ido a fost susținută de o parte a comunității esperanto. Un eșec a avut loc odată cu moartea subită, în 1914, a unuia dintre cei mai influenți promotori ai săi, Louis Couturat. În 1928, promotorul Otto Jespersen a părăsit mișcarea pentru propria sa limbă Novial.

Popularitatea lui Ido a scăzut din două motive: apariția unor noi schisme generate de proiecte de reformă concurente și o lipsă generală de conștientizare a lui Ido ca limbă candidat pentru o limbă internațională. Nu a început să își recâștige popularitatea decât odată cu răspândirea internetului.

Ido utilizează aceleași 26 de litere ca alfabetul latin, fără nicio diacritică. Vocabularul său provine din engleză, franceză, germană, italiană, latină, rusă, spaniolă și portugheză și este în mare parte inteligibil pentru cei care au studiat esperanto.

Mai multe opere literare au fost traduse în Ido,[3] inclusiv Micul Prinț,[4] Cartea Psalmilor și Evanghelia după Luca.[5] În anul 2000, în lume existau aproximativ 100-200 de vorbitori de Ido.[6] În 2022, Ido are 26 de vorbitori în Finlanda, conform unor statistici.[7]

Istorie

modificare

Ideea unei a doua limbi universale nu este nouă, iar limbile construite nu sunt un fenomen recent. În secolul al XII-lea, Hildegard din Bingen a inventat un set de cuvinte cunoscut sub numele de Lingua Ignota. Conceptul nu a atras un interes semnificativ până când limba Volapük a fost creată în 1879. Volapük a fost populară o perioadă și se pare că a avut câteva mii de utilizatori, dar a fost ulterior eclipsată de popularitatea Esperanto, care a fost creată în 1887. Au fost propuse și alte câteva limbi, precum Latino sine Flexione și Idiom Neutral. În această perioadă, matematicianul francez Louis Couturat a format Delegația pentru adoptarea unei limbi auxiliare internaționale.

Această delegație a solicitat în mod oficial Asociația Internațională a Academiilor din Viena să selecteze și să aprobe o limbă internațională; solicitarea a fost respinsă în mai 1907.[8] Delegația s-a reunit apoi la Paris, în octombrie 1907, în calitate de comitet, pentru a discuta adoptarea unei limbi internaționale standard. Printre limbile luate în considerare s-a numărat o limbă nouă, prezentată anonim după termenul limită stabilit de comitet, de către o persoană care folosea numele „Ido”.[9] În cele din urmă, comisia, mereu lipsită de sesiuni plenare și formată din numai 12 membri, s-a încheiat în ultima zi cu 4 voturi pentru și o abținere. Aceștia au ajuns la concluzia că nicio limbă nu era complet acceptabilă, dar că esperanto putea fi acceptată „cu condiția mai multor modificări care să fie realizate de Comisia permanentă în direcția definită de concluziile raportului secretarilor [Louis Couturat și Léopold Leau] și de proiectul Ido”.[10]

 
Congresul Internațional de Ido în Dessau, Germania, în 1922.

Inventatorul Esperanto, L. L. Zamenhof, după ce a auzit o serie de plângeri, a sugerat în 1894 o propunere pentru o Esperanto reformată cu câteva modificări pe care Ido le-a adoptat: eliminarea literelor accentuate și a cazului acuzativ, schimbarea pluralului cu un -i italienesc și înlocuirea tabelului de corelative cu cuvinte mai latine. Cu toate acestea, comunitatea esperanto a votat și a respins esperantoul reformat al lui Zamenhof,[9] și, de asemenea, majoritatea a respins recomandările Comitetului din 1907 compus nominal din 12 membri. Zamenhof, amintindu-și fără îndoială de experiența sa cu privire la reformele din 1894, a susținut ferm decizia majorității Comitetului Esperanto.[11] În plus, a apărut o controversă atunci când s-a constatat că „proiectul Ido” fusese conceput în principal de Louis de Beaufront, pe care Zamenhof îl alesese să reprezinte esperanto în fața comitetului (Zamenhof însuși nu putea reprezenta esperanto, deoarece regulamentul comitetului prevedea că creatorul unei limbi prezentate nu o poate apăra).[12] Ședințele Comitetului s-au desfășurat în principal în limba franceză, ocazional în limba germană.[11] Când președintele Comitetului a întrebat cine este autorul proiectului lui Ido, Couturat, de Beaufront și Leau au răspuns că nu ei. De Beaufront a prezentat proiectul Ido și l-a descris ca fiind o versiune mai bună și mai bogată a limbii esperanto. Couturat, Leau, de Beaufront și Jespersen au fost în cele din urmă singurii membri care au votat, toți pentru proiectul Ido. O lună mai târziu, Couturat i-a transmis accidental lui Jespersen o copie a unei scrisori în care recunoștea că de Beaufront era autorul proiectului Ido.[11] Jespersen a fost înfuriat de acest lucru și a cerut o mărturisire publică. De Beaufront a amânat timp de patru luni mărturisirea publică.[11]

Se estimează că aproximativ 20% dintre principalii promotori ai esperanto și 3-4% dintre esperantiști au trecut la Ido, care de atunci a suferit modificări constante în încercarea de a perfecționa limba, dar care, în cele din urmă, au avut ca efect decizia multor vorbitori de Ido să renunțe la încercarea de a o învăța.[13] Deși a divizat mișcarea Esperanto, schisma a oferit esperantiștilor rămași libertatea de a se concentra asupra utilizării și promovării limbii lor așa cum era.[14] În același timp, a oferit idiștilor libertatea de a continua să lucreze la propria lor limbă timp de mai mulți ani înainte de a o promova în mod activ. A fost înființată Uniono di la Amiki di la Linguo Internaciona (Uniunea Prietenilor Limbii Internaționale) și o Academie Ido pentru a dezvolta detaliile noii limbi.[9]

Couturat, care a fost principalul promotor al Ido, a fost ucis într-un accident de mașină în 1914.[9] Acest lucru, împreună cu Primul Război Mondial, a suspendat practic activitățile Academiei Ido din 1914 până în 1920.[8] În 1928, principalul promotor intelectual al Ido, lingvistul danez Otto Jespersen, și-a publicat propria limbă planificată, Novial și a încetat promovarea Ido.

Era digitală

modificare

Limba are încă vorbitori activi, în număr de aproximativ 500.[15] Internetul a provocat o reînnoire a interesului pentru limbă în ultimii ani. Un eșantion de 24 de idiști de pe grupul Yahoo! Idolisto din noiembrie 2005 a arătat că 57% au început studiul limbii în ultimii trei ani, 32% de la mijlocul anilor 1990 până în 2002, iar 8% cunoșteau limba de dinainte.[16]

Modificări

modificare

Puține modificări au fost aduse limbii Ido din 1922.[17]

Camiel de Cock a fost numit secretar pentru probleme lingvistice în 1990, succedându-l pe Roger Moureaux.[18] El a demisionat după crearea unui comitet lingvistic în 1991.[19] De Cock a fost succedat de Robert C. Carnaghan, care a deținut acest titlu din 1992 până în 2008. Niciun cuvânt nou nu a fost adoptat între 2001 și 2006.[20] După alegerile din 2008-2011 ale comitetului director al ULI, Gonçalo Neves l-a înlocuit pe Carnaghan în funcția de secretar pentru probleme lingvistice în februarie 2008.[21] Neves a demisionat în august 2008.[22] O nouă comisie lingvistică a fost formată în 2010.[23][24][25] În aprilie 2010, Tiberio Madonna a fost numit secretar pentru probleme lingvistice, succedându-i lui Neves.[26][27] În ianuarie 2011, ULI a aprobat opt cuvinte noi.[28] Aceasta a fost prima adăugare de cuvinte după mulți ani.[29] După o serie de conflicte grave cu Comitetul director al ULI, Tiberio Madonna a fost revocat din funcția de secretar pentru probleme lingvistice la 26 mai 2013 prin anunțul oficial al lui Loïs Landais, secretarul ULI.[30] În ianuarie 2022, ULI a aprobat un set de cuvinte noi (34).[31]

Fonologie

modificare

Limba Ido are 5 foneme vocale. Vocalele e și ɛ, precum și o și ɔ se pot înlocui reciproc, aceasta fiind la latitudinea vorbitorului. Combinațiile /au/ și /eu/ devin diftongi în radicalii cuvintelor, dar nu atunci când le alăturăm afixe.[32]

Vocalele din ido
Anterioare Posterioare
Închise i u
Mijlocii e ~ ɛ o ~ ɔ
Deschise a
Consoanele din Ido
Labiale Alveolare Postalveolare Palatale Velare Glotale
Nazale m n
Oclusive p b t d k g
Africate t͡s t͡ʃ
Fricative f v s z ʃ ʒ h
Sonante l j w
Bătute r

Toate cuvintele polisilabice au accentul pe penultima silabă cu excepția infinitivelor, care au accentul pe ultima silabă — deci skolo, kafeo și lernas pentru "școală", "cafea" și timpul prezent al verbului "a învăța", dar irar, savar și drinkar pentru "a merge", "a ști" și "a bea". Dacă un i sau u precedă altă vocală, perechea se consideră a face parte din aceeași silabă atunci când aplicăm regula accentelor — deci radio, familio și manuo pentru "radio", "familie" și "mână", cu excepția cazului în care cele două vocale sunt singurele din cuvânt, caz în care "i"-ul sau "u"-ul poartă accentul: dio, frua pentru "zi" și "devreme".[33]

Ortografie

modificare

Limba Ido utilizează 26 de litere, ca în limba latină. Deși trebuia să fie o limbă neutră, se văd influențele celor care au participat la perfecționarea limbii esperanto. Față de esperanto, ido are cele mai multe cuvinte provenite din franceză. Litera j se pronunță ca în limba română. În schimb, litera c se pronunță ț ca în limbile slave.[34]

litera în Ido AFI în limba româna
a /a/ asemănator cu a din "casă"
b /b/ b ca în "cabană"
c /t͡s/ ț ca în "hoț"; utilizat și în digraful ch pentru sunetele ce sau ci
d /d/ d ca în "cadă"
e /e/, /ɛ/ e ca în "pere"
f /f/ f ca în "afară"
g /g/ g ca în "gol"
h /h/ h ca în "hol"
i /i/ i ca în "inel"
j /ʒ/, /d͡ʒ/ j ca în "cojoc" sau ge ca în "geam"
k /k/ c ca în "scop"
l /l/ l ca în "lac"
m /m/ m ca în "amar"
n /n/ n ca în "analiză"
o /o/, /ɔ/ o ca în "orb"
p /p/ p ca în "spin"
q /k/ la fel ca k; utilizat numai în digraful qu
r /ɾ/ r ca în "iarbă"
s /s/ s ca în "iască"; utilizat și în digraful sh pentru sunetul ș
t /t/ t ca în "stat"
u /u/ u ca în "dulap"
v /v/ v ca în "avar"
w /w/ u ca u în "râu" (introdus pentru cuvintele englezești)
x /ks/, /gz/ x (ks) ca în "extra" sau x (gz) ca în "examen"
y /j/ i ca în "ieri"
z /z/ z as în "zebră"

Digrafe[34]:

Digraful in Ido AFI Digraful in limba romana
ch /t͡ʃ/ ce sau ci ca în "ceas" sau "ciulin"
qu /kw/, /kv/ cu ca în "ecuație"
sh /ʃ/ ș ca în "șah"

Gramatică

modificare

Articolul hotărât este la și este invariabil. Articolul nehotărât (un/o) nu există în Ido. Fiecare cuvânt din vocabularul Ido este construit dintr-un cuvânt rădăcină. Un cuvânt este format dintr-o rădăcină și o terminație gramaticală. Alte cuvinte pot fi formate din acel cuvânt prin eliminarea terminației gramaticale și adăugarea uneia noi sau prin inserarea anumitor afixe între rădăcină și terminația gramaticală.

Unele dintre terminațiile gramaticale sunt definite după cum urmează:

Parte de vorbire Ido Esperanto Română
Substantiv la singular -o (libro) -o (libro) carte
Substantiv la plural -i (libri) -oj (libroj) cărți
Adjectiv -a (varma) -a, -aj (varma, varmaj) cald
Adverb -e (varme) -e (varme) „cald” ca adverb, călduros
Infinitiv la prezent -ar (irar) -anti (iranti) -i (iri) a merge a merge
Infinitiv la perfect -ir (irir) -inti (irinti) a fi mers
Infinitiv la viitor -or (iror) -onti (ironti) va merge
Prezent -as (iras) -as (iras) merge
Perfect -is (iris) -is (iris) a mers
Viitor -os (iros) -os (iros) va merge, o să meargă
Imperativ -ez (irez) -u (iru) mergi!
Condițional -us (irus) -us (irus) ar merge

Acestea sunt aceleași ca în esperanto, cu excepția lui -i, -ir, -ar, -or și -ez. Esperanto marchează pluralul substantivelor printr-o terminație aglutinativă -j (astfel încât pluralul substantivelor se termină în -oj), folosește -i pentru infinitivele verbelor (infinitivele din Esperantonu au timpi verbali) și folosește -u pentru imperativ. Verbele în Ido, ca și în Esperanto, nu se conjugă în funcție de persoană, număr sau gen; terminațiile -as, -is, și -os' sunt suficiente indiferent dacă subiectul este eu, tu, el, ea, ei, sau orice altceva. Pentru verbul „a fi”, Ido permite esas sau es la timpul prezent; cu toate acestea, formele complete trebuie folosite pentru timpul trecut esis și timpul viitor esos." Adjectivele și adverbele sunt comparate în Ido prin intermediul cuvintelor plu = mai mult, maxim = cel mai mult, min = mai puțin, minim = cel mai mic, kam = decât/as. În Ido există trei categorii de adverbe: cele simple, cele derivate și cele compuse. Adverbele simple nu au nevoie de terminații speciale, de exemplu: tre = foarte, tro = prea, olim = înainte, nun = acum, nur = numai. Adverbele derivate și compuse, nefiind inițial adverbe, ci derivate din substantive, adjective și verbe, au terminația -e.

Sintaxa

modificare

Ordinea cuvintelor în Ido este, în general, aceeași ca în română (subiect-verb-obiect), astfel încât propoziția Me havas la blua libro este aceeași cu cea din română "Eu am cartea albastră", atât în ceea ce privește sensul, cât și ordinea cuvintelor. Cu toate acestea, există câteva diferențe:

  • Adjectivele în general preced substantivul, sau pot urma substantivul, ca în română. Astfel, Me havas la libro blua înseamnă același lucru.
  • Ido are sufixul acuzativ -n. Spre deosebire de esperanto, acest sufix este necesar numai atunci când complementul direct al propoziției nu este clar, de exemplu, atunci când ordinea cuvintelor subiect-verb-obiect nu este respectată. Astfel, La blua libron me havas înseamnă, de asemenea, același lucru.

În general, Ido nu impune reguli de acord gramatical între categoriile gramaticale din cadrul unei propoziții. De exemplu, verbul dintr-o propoziție este invariabil indiferent de numărul și persoana subiectului. Nici adjectivele nu trebuie să fie pluralizate în acord cu substantivele: în Ido cărțile mari ar fi la granda libri spre deosebire de esperanto la grandaj libroj.

Lexic

modificare

Exemplu de cum se numără de la zero la zece:

zero, un, du, tri, quar, kin, sis, sep, ok, non, dek.

Alte exemple: universitato = universitate

skolo = școală,

katedralo = catedrală,

kirko = biserică,

inkuyo = călimară,

kafeuyo = cutie de cafea,

teuyo = borcan de ceai,

sigaruyo = tabacheră,

Informații suplimentare

modificare

Informații suplimentare despre sau în propriul limbaj Ido sunt disponibile în „Ido Book Service”. Mișcarea voluntară în favoarea acestui limbaj este bineînțeles internațională iar cărțile în Ido sunt disponibile în diverse limbi naționale. În plus, în afara societăților naționale există și o organizație internațională, Uniunea pentru Limba Internațională (Ido). Această organizație publică un magazin întitulat „Progreso”. Pentru a intra în contact cu utilizatori ai Ido, vă rugăm să vă adresați următorilor reprezentanți:

Note

modificare
  1. ^ "Ido". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989.
  2. ^ „Esperanto-English Dictionary”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Libreyo” (în ido). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Antoine de Saint-Exupéry (). La Princeto (în ido). Tradus de Fernando Tejón. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Evangelio da Santa Lukas” (PDF) (în ido). Tradus de L. Kauling. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Blanke (2000), cited in Sabine Fiedler "Phraseology in planned languages" Arhivat în , la Wayback Machine., Phraseology / Phraseologie, Walter de Gruyter 2007. pp. 779.
  7. ^ „/ StatFin / Population structure / 11rm -- Language according to sex by municipality, 1990-2022”. PxWeb (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ a b Guérard, A. L. „Chapter VII”. A Short History of the International Language Movement. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c d Dyer, Luther H (). The Problem of an International Auxiliary Language and its Solution in Ido. pp. 54–74. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Leau, Léopold (august 1933). „La Vereso pri la Delegitaro en 1907” [The Truth about the Delegation in 1907]. Progreso (în ido). X (96): 4. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b c d Garvia, Robert (). Esperanto and Its Rivals. pp. 134–137. ISBN 978-0-8122-4710-7. 
  12. ^ Jacob, Henry (). „II. Ido”. A Planned Auxiliary Language. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Lapenna, Ivo; Ulrich Lins; Tazio Carlevaro (). Esperanto en perspektivo: Faktoj kaj analizoj pri la internacia lingvo [Esperanto in Perspective: Facts and Analyses about the International Language] (în esperanto). London: Centro de Esploro kaj Dokumentado pri la Monda Lingvo-Problemo. p. 424. 
  14. ^ Harlow, Donald J (). „Ido”. How to Build a Language. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Seagull, Gareth (). „Should there be a Universal Language?”. Raptor Translations Magazine: The Translation Business Magazine. Raptor Consolidated Media Group. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ MacLeod, Dave (). „Votez! Kande vu komencis lernar Ido?” [Vote! When did you start learning Ido?] (în ido). Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Chandler, James (). „Changes in Ido since 1922”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Listo di nova vorti propozita da la Linguala komitato dil Uniono” [List of new words proposed by the Language committee of the Union]. Suplemento a la revuo Progreso numero 290 (în ido). ULI. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Bol, Jacques (). „Pri Camiel de Cock” [About Camiel de Cock] (în ido). Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Chandler, James (). „Lasta decido pri nova vorti” [Latest decision on new words] (în ido). Arhivat din original la . 
  21. ^ Landais, Loïc (). „Nova DK di ULI por 2008–2011” [New SC [Steering Committee] of ULI for 2008-2011] (în ido). Arhivat din original la . 
  22. ^ Neves, Gonçalo (). „demisiono ed adio” [resignation and farewell] (în ido). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Landais, Loïc (). „Linguala Komitato di ULI” [Linguistic Committee of the ULI] (în ido). Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Richard, Gaël (). „RE: [linguo] Ube es komitato linguala” [RE: [language] Where is the language committee] (în ido). Arhivat din original la . 
  25. ^ „Linguala Komitato di ULI” [Linguistic Committee of the ULI]. Uniono por la Linguo Internaciona Ido (ULI). Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Jibran (Partaka ), Khalil (). „Ido havas nova Sekretario pri Linguala Questioni” [Ido has a new Secretary of Linguistic Issues] (în ido). Arhivat din original la . 
  27. ^ „Nomino di Sekretario por Linguala Questioni di ULI” [Nomination of the Secretariat for Linguistic Functions of the ULI]. Uniono por la Linguo Internaciona Ido (în ido). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Madonna, Tiberio (). „2esma raporto de la Linguala Komitato” [2nd report of the Linguistic Committee] (în ido). Arhivat din original la . 
  29. ^ Chandler, James (). „RE: [linguo] 2esma raporto de la Linguala Komitato” [2nd report of the Language committee] (în ido). Arhivat din original la . 
  30. ^ Anunco di la DK pri Tiberio Madonna, ULI-IDO, yahoogroups, May 26th 2013
  31. ^ Progreso 382 January–April 2022
  32. ^ De Beaufront, Louis (). Fernando Tejón, ed. „Pronunco dil vokali” (PDF) (în ido). Ponferrada, Spain: Krayono. p. 7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  33. ^ De Beaufront, L (). „Acento tonika” [Tonic accent] (PDF). Kompleta Gramatiko Detaloza di Ido. pp. 11–12. Accesat în . 
  34. ^ a b De Beaufront, L (). „Kompleta Gramatiko Detaloza di Ido” [Comeplete Detailed Grammar of Ido] (PDF). pp. 7–10. Accesat în . 

Legături externe

modificare
 
Wikipedia
Vezi și articolele în
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ido&oldid=16974619