Wikipedia

Ieremia I al Constantinopolului

Ieremia I
Date personale
Născutsecolul al XV-lea Modificați la Wikidata
Zitsa⁠(d), Zitsa Municipal Unit⁠(d), Epir, Grecia Modificați la Wikidata
Decedat Modificați la Wikidata
Vrața, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ieremia I (în greacă Ιερεμίας Α΄, transliterat: Ieremias 1; n. secolul al XV-lea, Zitsa⁠(d), Commune of Zitsa⁠(d), Epir, Grecia – d. , Vrața, Imperiul Otoman) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului în două rânduri (1522-1524 și 1525-1546) în timpul domniei sultanului Soliman Magnificul.[1]

Biografie modificare

Ieremia era originar din satul Zitsa, aflat în regiunea grecească Epir.[2] și nu a beneficiat de educație școlară în copilărie.[3] A primit o educație limitată, dar a avut abilități administrative excelente. A devenit arhiepiscop al Sofiei în anul 1513 sau mai înainte.[4] La 31 decembrie 1522 Ieremia a devenit patriarh al Constantinopolului, după moartea lui Teolept I.[5] Patriarhul ecumenic anterior, deși fusese favoritul sultanului Selim I, nu a putut să mai slujească liturghia la Sfântul Mormânt după înființarea Califatului Otoman (1517) și ocuparea de către otomani a teritoriilor patriarhiilor de Alexandria, Antiohia și Ierusalim.

 
Patriarhul Ieremia I

La scurt timp după alegerea sa ca patriarh, Ieremia I a călătorit într-un turneu prin Cipru, Egipt, Sinai și Palestina. În timpul pelerinajului său la Ierusalim, un grup ostil de clerici și aristocrați din Constantinopol l-a destituit în mod necanonic din funcția de patriarh în aprilie sau mai 1524 și l-a ales în locul său pe mitropolitul Ioanichie I al Sozopolisului. Alegerea lui Ioanichie a fost recunoscută de sultanul Soliman Magnificul. În consecință, Ieremia a convocat un sinod la Ierusalim, unde i-a invitat pe patriarhii Ioachim I al Alexandriei, Mihail al V-lea al Antiohiei și Dorotei al II-lea al Ierusalimului; sinodul a hotărât excomunicarea lui Ioanichie și a susținătorilor săi.[6] Revenit la Constantinopol, Ieremia a fost primit cu entuziasm de populație. El a fost repus în funcția de patriarh al Constantinopol la 24 septembrie 1525.[1] Drept urmare, autoritatea sa a depășit-o semnificativ pe cea a patriarhilor predecesori, schimbați deseori în cursul secolul al XV-lea.[4]

Printr-un decret patriarhal din 1536 fostul schit atonit Stavronichita, care aparținuse mănăstirii Cutlumuș și apoi, până în 1533, Mănăstirii Filoteu, a fost ridicat de patriarhul Ieremia I la rangul de mănăstire, devenind astfel cea de-a douăzecea mănăstire de la Muntele Athos. Aceasta este ultima mănăstire atonită recunoscută oficial. La invitația comunității atonite, patriarhul Ieremia s-a implicat personal în reconstrucția Mănăstirii Stavronichita, furnizând ajutorul necesar.

În 1537 Ieremia a reușit să-l convingă pe sultanul Soliman Magnificul să abandoneze decizia transformării în moschei a bisericilor ortodoxe din orașele cucerite de otomani, dar această decizie nu a fost confirmată de succesorii lui Suleiman pe tronul otoman.[7] Patriarhul a dedicat multă atenție locurilor sfinte ale Ortodoxiei, a susținut financiar repararea bisericilor și a întemeiat noi mănăstiri etc. Printre mănăstirile restaurate ca urmare a eforturilor sale se numără și Mănăstirea Hosios Lukas din Distomo, care a fost înscrisă ulterior în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Patriarhul Ieremia a murit la 13 ianuarie 1546 în orașul Vrața (aflat azi în nord-vestul Bulgariei), în timp ce călătorea către Țara Românească.

Note modificare

  1. ^ a b Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 38,46. ISBN 978-1-4344-5876-6. 
  2. ^ „Jeremias I”. Ecumenical Patriarchate. Accesat în . 
  3. ^ R. Janin (). „Constantinople, Patriarcat grec”. Dictionnaire d'histoire et de géographie ecclésiastiques. 13. Paris: Letouzey et Ané. 677. 
  4. ^ a b Тютюнджиев, Ив., Мутафова, Кр. История на българския народ през XV-XVII в. в таблици, схеми, карти, и тестове. Велико Търново, 1994, 38.
  5. ^ „Jérémie I”. Dictionnaire d'histoire et de géographie ecclésiastiques. 28. Paris: Letouzey et Ané. . 995. ISBN 2-7063-0210-0. 
  6. ^ R. Aubert (). „Joannikios I”. Dictionnaire d'histoire et de géographie ecclésiastiques. 27. Paris: Letouzey et Ané. 1378-9. ISBN 2-7063-0210-0. 
  7. ^ Runciman, Steven (). The Great Church in captivity : a study of the Patriarchate of Constantinople from the eve of the Turkish conquest to the Greek War of Independence . Cambridge University Press. p. 190. ISBN 978-0-521-31310-0. 

Lectură suplimentară modificare

  • el Στρουμπάκης, Μιχαήλ (). Ιερεμίας Α' - Πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως (1522-1546) Ο Βίος και το Έργο του [Ieremia I - Patriarhul Constantinopolului (1522-1546) Viața și faptele]. Atena: Phanárion. ISBN 960-8116-08-2. 


Funcții religioase
Predecesor:
Teolept I 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
31 decembrie 1522 – aprilie/mai 1524 		Succesor:
Ioanichie I
Predecesor:
Ioanichie I 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
24 septembrie 1525 – 13 ianuarie 1546 		Succesor:
Dionisie al II-lea


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ieremia_I_al_Constantinopolului&oldid=15732933