Ieronim

Date personale
Sf. Ieronim

Născut	347 Stridon, Dalmația
Decedat	420 Betleem, Palestina
Înmormântat	Betleem
Cetățenie	Roma Antică
Religie	Biserica Catolică creștinism ortodox[*]^[1]
Ocupație	preot teolog[] istoric apologist[] traducător biblic[] anchorite[][[anchorite (hermit)\|]] traducător poet scriitor biblical scholar[*]
Venerație
Venerat în	Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană, Biserica Anglicană
Rămășițe pământești	Bazilica Santa Maria Maggiore, Roma
Sărbătoare	30 septembrie (calendarul latin), 15 iunie (calendarul bizantin)
Însemne	bufnița, cartea, materialele de scris, craniul și crucea
Patronaje	arheologie, arhivistică, biblioteci, librări, studiul biblic, translatori și studenți
Alte informații	Doctor al Bisericii
Sfinți
Modifică date / text

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, Dalmația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), a fost un important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii.

Viața și activitateaModificare

Ieronim, împreună cu Sfântul Ambrozie din Milano, Papa Gregor I și Augustin de Hipona sunt considerați pe perioada antică târzie ca patroni ai creștinismului de Biserica Catolică. Ieronim este plasat alături de Sfinții Atanasie din Alexandria, Ilarie, Ambrozie, Vasile cel Mare, Ioan Chrysostom - oameni cu o vastă dragoste față de Dumnezeu și de cultură.

Este bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei Damasus I de revizuire a traducerilor vechi a Sfintei Scripturi. Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano - Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat și de Biserica Ortodoxă, fiind numit Fericitul Ieronim^[2].

Pe lângă traducerea Bibliei, Ieronim a scris comentarii teologice, expuneri istorice și dogmatice. Ieronim ne vorbește astfel despre Papa Anastasie I ca fiind un bărbat de o mare sfințenie, a cărei avere era sărăcia. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem.

În tradiția artistică a Bisericii Romano-Catolice, se obișnuiește ca Ieronim, patronul erudiției teologice, să fie reprezentat în calitate de cardinal lângă episcopul Augustin, arhiepiscopul Ambrozie și papa Grigore I cel Mare Dialogul. În picturile din secolele ulterioare, Ieronim este înfățișat ca un pustnic sumar îmbrăcat, având în chilia sa numai crucea, craniul și Biblia. Pălăria roșie de cardinal din pictura lui Rubens indică rangul acordat de Biserica Romano-Catolică.

Viziunea lui IeronimModificare

O legendă medievală susține că Ieronim, în timpul unei boli grave la Antiohia (Siria), prin anul 373, ar fi avut o viziune traumatică în somn. În vis, s-ar fi pomenit în fața tronului lui Dumnezeu, flagelat (biciuit) de câțiva îngeri, care-l forțau în acest mod să lase deoparte studiile sale și să se dedice studierii Bibliei. Ceea ce ar fi și făcut, după trezirea din coșmar, lăsȃnd deoparte studiile seculare, dedicȃndu-se studierii Bibliei.

Cȃțiva artiști au pictat scena flagelării lui Ieronimus de către îngeri (Ansano di Pietro di Mencio, Francisco de Zurbarán, Bernardino Mei, Matteo di Giovanni).