Igor al Kievului
| Igor al Kievului | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 878 d.Hr.[1][2][3]  |
| Decedat | 945 d.Hr. (67 de ani)[1][2][3] Iskorosten(d), Ucraina |
| Înmormântat | Ihoreva mohîla[*] |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (traumatic amputation[*]) |
| Părinți | Ruric[1][4][2] Efanda[*] |
| Căsătorit cu | Olga din Kiev (până în )[1][2][4][5] |
| Copii | Sviatoslav I al Kievului Uleb Igorevich[*] |
| Religie | religia slavă[*] |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | slava orientală veche |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prinț al Kievului[*] (–) Grand Prince of Novgorod[*] (–) |
| Familie nobiliară | Dinastia Rurik |
| Prinț al Kievului[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Oleg din Novgorod |
| Succesor | Sviatoslav I al Kievului |
| Grand Prince of Novgorod[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Ruric |
| Succesor | Sviatoslav I al Kievului |
Modifică date / text  | |
Igor I (în slavona veche: Игорь; în nordica veche: Ingvar Røriksen, n. 878 d.Hr. – d. 945 d.Hr., Iskorosten(d), Ucraina) a fost un conducător vareg al Rusiei Kievene din 912 până în 945.[6] A fost fiul lui Ruric, primul conducător al Rusiei Kievene și tatăl lui Sviatoslav I al Kievului și soțul Olgăi din Kiev.[6]
Biografie
modificareInformații despre Igor provin în mare parte din Cronica vremurilor trecute (scrisă la începutul secolului al XII-lea). Acest document îl descrie pe Igor ca fiul lui Ruric, primul conducător al Rusiei Kievene:
6378–6387 (870–879). Pe patul de moarte, Ruric a dat teritoriile sale în grija lui Oleg, care îi era rudă, și i l-a încredințat lui Oleg pe fiul său Igor, pentru că acesta era foarte tânăr.
6388–6390 (880–882). Oleg a părăsit Novgorod, luând cu el mulți războinici varegi, slavi și toți krivicii. Astfel, a sosit la Smolensk, a capturat orașul și a înființat acolo o garnizoană. Mai departe a capturat Liubeci, unde a înființat o altă garnizoană. Apoi a venit pe dealurile Kievului și a văzut cum domneau acolo Askold și Dir. Și-a ascuns războinicii după niște stânci, i-a lăsat pe alții în urmă și a mers înainte purtând copilul Igor. El a ajuns astfel la poalele Dealului Ungur și, după ce și-a ascuns trupele, a trimis mesageri la Askold și Dir, prezentându-se ca un negustor în drumul său spre Grecia, cu o misiune din partea lui Oleg și a lui Igor, fiul prințului și i-a ademenit pe Askold și Dir cerându-le să vină să-i salute. Askold și Dir au ieșit imediat. Apoi toți ostașii au sărit din ascunzătorile lor și Oleg le-a spus lui Askold și Dir: „Nu sunteți prinți, nici măcar nu aveți rude prinți, dar eu sunt de viță domnească”. Igor a fost apoi adus și Oleg a anunțat că este fiul lui Ruric. Apoi i-au ucis pe Askold și Dir, i-au dus pe deal, i-au îngropat acolo, pe dealul acum cunoscut sub numele de Dealul Ungur, unde se află acum castelul din Ol'ma.[7]
Oleg apare în Cronica vremurilor trecute ca fiind vărul tatălui Igor. Deoarece el a ocupat Kievul și l-a făcut capitala Rusiei Kievene, el și nu Rurik este uneori considerat fondatorul Rusiei Kievene. În tratatul ruso-bizantin din 911, Oleg a fost numit „Marele Duce al Rusiei”, adică în sursa documentară el era considerat nu un regent sub Igor, ci un conducător suveran. Oleg a condus ca regent în locul lui Igor până în toamna anului 912 când, potrivit Cronicii vremurilor trecute, a murit din cauza unei mușcături de șarpe.
În 903, Igor a adus-o pe soția sa din Pskov, Olga, care avea 13 ani, iar Igor avea în acel moment 25. Având în vedere că fiul lui Igor și al Olgăi, Sviatoslav s-a născut în 942 (când Olga avea 52 de ani), datele din cronici sunt extrem de îndoielnice.[8][9] În 907, Oleg a plecat într-o călătorie la Bizanț și l-a lăsat pe Igor la conducerea Kievului. După moartea lui Oleg în 912, Igor a devenit conducătorul Rusiei Kievene. În consecință, datele morții lui Oleg și, în implicit, începutul domniei lui Igor sunt condiționate.
În 914, Igor i-a învins pe drevleni. În 915, îndreptându-se în ajutorul Bizanțului împotriva bulgarilor, pecenegii au apărut pentru prima dată în Rusia. Igor a ales să nu aibă conflicte cu ei, dar în 920 el însuși a condus o campanie militară împotriva acestora.[10]
Igor a asediat de două ori Constantinopolul în 941 și 944 și, cu toate că focul grecesc a distrus o parte a flotei sale (formată din zece mii de nave), a încheiat cu împăratul roman din răsărit Constantin al VII-lea un tratat favorabil (945), al cărui text s-a păstrat în cronică. În 913 și 944, rusii au jefuit arabii în Marea Caspică în timpul expedițiilor caspice ale rusilor, dar nu este clar dacă Igor a avut vreo legătură cu aceste campanii.[11]
Igor a fost ucis în timp ce aduna tributul din partea drevlenilor în 945. Istoricul și cronicarul bizantin, Leon Diaconul (născut în 950), descrie modul în care Igor a fost ucis: "Au aplecat doi mesteceni până la picioarele prințului și i-au legat de picioarele sale; apoi au dat drumul copacilor să se îndrepte, spintecând astfel trupul prințului”.[12] Soția lui Igor, Olga din Kiev, i-a răzbunat moartea pedepsindu-i pe drevleni. Cronica vremurilor trecute îl învinovățește pentru moartea sa, datorată propriei lăcomii excesive, indicând că a încercat să strângă tributul pentru a doua oară în aceeași lună. În consecință, Olga a schimbat sistemul de adunare al tributului (poliudie) în ceea ce poate fi considerat prima reformă legală înregistrată în Europa de Est.[13]
Controversă
modificareRevizuind drastic cronologia Cronicii vremurilor trecute, Constantin Zuckerman susține că Igor a domnit de fapt timp de trei ani, între vara anului 941 și până moartea sa la începutul anului 945. El explică că epoca de 33 de ani a domniei sale așa cum apare în cronică este rezultatul interpretării defectuoase a autorului său din surse bizantine.[14] Într-adevăr, nicio activitate a lui Igor nu este înregistrată în cronică înainte de anul 941.
Vezi si
modificareReferințe
modificare- ^ a b c d RBS / Igor Riurikovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d VIe / Igori[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Igor al Kievului”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b IeSBE / Igor Riurikovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ IeSBE / Olga sveataia[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Igor Rurikid b. 878 d. 945, rodovid.org
- ^ Translated and edited by Cross, S. H. and Sherbowitz-Wetzor, O. P. (). „The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text” (PDF). Crimson Printing Company, Cambridge, Massachusetts. pp. 60–61. Accesat în .
- ^ Despre metodele de calcul a datelor evenimentelor din istoria rusă din secolele IX - X de către cronicari vezi articole de V. G. Lushin, „Unele caracteristici ale segmentării cronologice a veștilor timpurii ale povestirii anilor trecuți” și „Simetria cronicilor din secolele IX - începutul secolului al XI-lea”. în colecția „Note istorice și arheologice”. [Carte] I. 2009. S. 22 - 38.
- ^ Andrey Chernov consideră că cei doi s-au cunoscut în anul 913 când Olga acea vârsta de 10 ani [1];
- ^ Conform Cronicii Patriarhului (Никоновская летопись) mai devreme, în 875, Askold a mers împotriva pecenegilor.
- ^ Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul, Domnia împăratului Roman I Lecapenos
- ^ Tarasenko, Leonid (). „Korosten (Iskorosten): A small town with a great history”. geocities.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Primary Chronicle 80-1 (line 6454).
- ^ Zuckerman, Constantin (). „On the Date of the Khazars' Conversion to Judaism and the Chronology of the Kings of the Rus Oleg and Igor: A Study of the Anonymous Khazar Letter from the Genizah of Cairo” (PDF). Volume 53. Revue des études byzantines (1): 237–270. doi:10.3406/rebyz.1995.1906. ISSN 0766-5598. Accesat în .[nefuncțională]