Nu confundați cu Igor Turcin.
Ihor Turcin
Informații generale
Nume complet Ihor Evdokîmovîci Turcin
Data nașterii 16 noiembrie 1936(1936-11-16)
Locul nașterii Sofiental, jud. Cetatea-Albă,
România
Data decesului (56 de ani)
Locul decesului București, România
Naționalitate  URSS,  Ucraina
Titluri
1971[1] Antrenor emerit al URSS
Echipe antrenate
1959–1993 Spartak Kiev
197?–1989 URSS

Ihor Evdokîmovîci Turcin (ucraineană Ігор Євдокимович Турчин; n. 16 noiembrie 1936 la Sofiental[2][3], județul Cetatea-Albă, România, astăzi în Regiunea Odesa[3] – d. 7 noiembrie 1993 la București, România) a fost un antrenor emerit de handbal sovietic și ucrainean, care a condus echipa națională feminină a Uniunii Sovietice și apoi pe cea a Ucrainei din 1973 până în 1993. Cu echipa sovietică a câștigat 3 medalii olimpice[4] și cinci medalii la campionatele mondiale.[5][6]

Biografie

modificare

Turcin a absolvit Institutul Pedagogic din Kameneț-Podolsk[5][7], iar în 1959 a format la baza sportivă a unei școli din Kiev o echipă de handbal alcătuită din adolescente, care a devenit Spartak Kiev în 1962.[8][9] Acest club a câștigat Campionatul Uniunii Sovietice de 20 de ori (1969–1988) și Cupa Campionilor Europeni de 13 ori (1970–1973, 1975, 1977, 1979, 1981, 1983, 1985–1988)[3][10][11], stabilind un record în competiția europeană care nu a fost depășit. În 1976, Turcin a fost declarat cel mai bun antrenor de handbal din lume.[7][8]

La începutul anilor '70, Ihor Turcin a preluat echipa națională a Uniunii Sovietice, cu care a obținut medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1976 și din 1980, precum și două titluri mondiale, la campionatele din 1982 și 1986.[3][6] În 1971 a primit titlul de antrenor emerit al URSS.[5][1]

În 1965, când avea 28 de ani, s-a căsătorit cu Zinaida Stolitenco, o jucătoare cu 10 ani mai tânără decât el aflată sub comanda sa.[7] Părinții Zinaidei nu au primit cu bucurie alegerea ei, dar nu s-au opus căsătoriei.[7] Au avut o fiică, Natalia (născută în 1971) și un fiu Mihail (născut în 1983).[7] Natalia a jucat handbal, alături de mama sa, pentru Spartak Kiev, în timp ce Mihail a ales baschetul.[12]

În ultimii ani Turcin a suferit mai multe atacuri de cord. El a fost supus unei operații complexe de bypass coronarian în Norvegia, după care a antrenat echipa națională de handbal a Norvegiei timp de opt luni.[12] Turcin a murit din cauza unui atac de cord suferit în timpul unui meci din cadrul Cupei EHF care a avut loc în România, în 1993, împotriva echipei Rapid București.[7][13] Este înmormântat la cimitirul municipal Berkovețke din Kiev.[14] Un memorial în onoarea sa a fost ridicat pe strada Luteranskaia nr.15 din oraș.[5][15]

După moartea sa, soția sa a fost numită în funcția de antrenoare a lui Spartak Kiev și a echipei naționale a Ucrainei.[10][12]

Distincții

modificare

Palmares

modificare

Cu echipa de club

modificare
Național
  • Campionatul Uniunii Sovietice:
    •   Locul I: 1969–1988 (20 de titluri)
    •   Locul II: 1967, 1990, 1991
    •   Locul III: 1968, 1989
  • Campionatul Ucrainei:
    •   Locul I: 1992
Internațional
  • Cupa Campionilor Europeni:
    •   Câștigător: 1970, 1971, 1972, 1973, 1975, 1977, 1979, 1981, 1983, 1985, 1986, 1987, 1988 (13 titluri)
    • Finalist: 1974, 1989

Cu echipa națională

modificare
  1. ^ a b „К 80-летию физкультурно-спортивного общества «Спартак»”. smsport.ru (în rusă). Современный музей спорта (Muzeul Contemporan al Sportului). Accesat în . 
  2. ^ Valeri Steinbach (redactor) (). „Турчин, Игорь Евдокимович”. Большая олимпийская энциклопедия (Marea Enciclopedie Olimpică) (în rusă). Vol 2. Literele О–Я. Ed.Litres. p. 732. ISBN 9785040498116. Accesat în . 
  3. ^ a b c d G. N. Ghermanov, A. N. Korolkov, I. A. Sabirova, O. I. Kuzmina (). „5.9. Гандбол”. Олимпийское образование в 3 т. (Educație olimpică în 3 vol.) (în rusă). Vol.1 (Игры олимпиад). Moscova: Ed.Iurait. p. 517. ISBN 978-5-534-07450-5. Accesat în . 
  4. ^ „Handball & Olympic Games | Jeux Olympiques | Olympische Spiele” (PDF). Federația Internațională de Handbal. Federația Rusă de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d „Турчин Игорь Евдокимович” (în rusă). sport-strana.ru. . Accesat în . 
  6. ^ a b Women Handball World Championship 1973 in Yugoslavia 08-15.12 Champion Yugoslavia,
    Women Handball World Championship 1975 Soviet Union 03-13.12 Winner East Germany,
    Women Handball World Championship 1978 in Czechoslovakia 30.11–10.12 Champion East Germany. todor66.com
  7. ^ a b c d e f Alena Katașinskaia (). „Игорь Турчин был верен баскетболу до конца жизни” (în ucraineană). kp.ua. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b „Легендарная гандболистка в Запорожье: Я поняла, почему плакала Роднина” (în ucraineană). Federația Ucraineană de Handbal. . Accesat în . 
  9. ^ „Турчина: «Мне нечего скрывать»” (în rusă). sports-news.ucoz.ru. Accesat în . 
  10. ^ a b Mihail Veliciko (). „Зинаида Турчина: О нас говорили, будто мы как собаки, которых с цепи спустили” (în ucraineană). fraza.ua. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Истоки” (în ucraineană). Pagina web oficială a clubului Spartak Kiev. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c „Я ПРОЖИЛА ЗА ТУРЧИНЫМ, КАК ЗА ЗОЛОТОЙ СТЕНОЙ”. Segodnia, ediție tipărită. Nr. 243 (744) (în ucraineană). Сегодня (Segodnia). . Accesat în . 
  13. ^ Moshe Herman (). „Death of a handball legend”. 25yearsehf.eurohandball.com. Accesat în . 
  14. ^ „Турчин Игорь Евдокимович (1936-1993)” (în rusă). m-necropol.ru. Accesat în . 
  15. ^ „1936” (în ucraineană). Киевский календарь. Accesat în . 

Legături externe

modificare