Imnul secuiesc
Imnul secuiesc maghiară Székely himnusz | |
![]() Prințul Csaba și luptătorii săi, pe Calea Lactee, tablou de Bertalan Székely, la care face referire textul imnului | |
Imn regional al | ![]() |
---|---|
Versuri | György Csanády, 1921 |
Muzica | Kálmán Mihalik, 1921 |
Adoptat | 2009 |
Probă muzică | |
Modifică date / text ![]() |
Imnul secuiesc (în maghiară Székely himnusz) este un poem scris în anul 1921 de György Csanády, pus apoi pe o melodie creată de Kálmán Mihalik. Mult timp interzis, dar foarte cunoscut în Transilvania, el este cântat cu regularitate la petreceri și evenimente în secuime.[1][2]
Refrenul poemului este „Doamne, nu lăsa să piară Ardealul” (Ne hagyd elveszni Erdélyt, Istenünk).
IstoricModificare
Originari din Transilvania, Csanády și Mihalik s-au refugiat la Seghedin după Tratatul de la Trianon. Aici au devenit membrii organizației culturale de studenți secui SZEFHE, și în 1921, au scris o compoziție muzicală întitulată Bujdosó ének (Cântec de pribegie) pentru o dramă-misteriu care a fost prezentată la întrunirea organizației. Intenția lor nu a fost de a crea un imn, însă în deceniile următoare cântecul a devenit o expresie a sentimentului de apartenență al secuilor. Deși a fost interzis cu desăvârșire în România, unde și ascultarea lui constituia infracțiune, și în Ungaria (după 1946), oamenii îl cântau în taină, răspândirea lui nu a putut fi oprită. Popularitatea cântecului este dovedită și de faptul că s-a folclorizat în a doua jumătate a secolului XX, textul și melodia s-au schimbat, strofe adiționale au fost adăugate de autori anonimi. După 1989, interdicțiile au fost ridicate.[1] În anul 2009 Consiliul Național Secuiesc a declarat cântecul drept imn al Ținutului Secuiesc.[3]
VersuriModificare
Versurile originaleModificare
Versiunea originală din 1921, scrisă de Csanády:[4]
Versuri | Traducere |
---|---|
Ki tudja merre, merre visz a végzet |
Cine știe încotro, încotro ne duce destinul |
Maroknyi székely porlik, mint a szikla |
Un pumn de secui se macină precum stânca, |
Versiunea adoptatăModificare
Versiunea folosită astăzi,[4] și adoptată în 2009 ca imn al Ținutului Secuiesc:[3]
Versuri | Traducere |
---|---|
Ki tudja merre, merre visz a végzet, |
Cine știe încotro, încotro ne duce destinul |
Maroknyi székely porlik, mint a szikla, |
Un pumn de secui se macină precum stânca, |
Această versiune modificată s-a răspândit după 1970. Ultimul rând (Nu lăsa să piară Ardealul) nu se regăsește în textul lui Csanády; poetul nu a folosit termenul pesimist „a pieri”, deoarece el a sprijinit supraviețuirea.[1]
Strofe apocrifeModificare
De-a lungul anilor, autori anonimi au adăugat strofe suplimentare la imn; și ele sunt cunoscute în mai multe variante.[1] Potrivit lui Dénes Gábor, aceste strofe „apocrife” sunt complet străine de spiritul imnului și de talentul lui Csanády.[4] După fiecare strofă, ultimele patru rânduri ale versiunii originale sunt cântate ca refren.
PartituraModificare
Vechiul imn secuiescModificare
Cântecul bisericesc provenind din secolul XIV, care se începe cu versul Ó, én édes jó Istenem, de obicei cântat la Pelerinajul de la Șumuleu, este deseori numit Imnul vechi secuiesc.[4]
ReferințeModificare
- ^ a b c d Kríza, Ildikó. „A Székely himnusz születésének háttere” (PDF). Honismeret (în maghiară). 31 (5): 57–68.
- ^ hu A jégkorong akadémia fiatal hokistáival énekelte a székely himnuszt Orbán Viktor, maszol.ro; 10 mai 2019
- ^ a b hu A Székelyföldi Önkormányzati Nagygyűlés határozatai Arhivat în , la Wayback Machine.; 5 septembrie 2009
- ^ a b c d Gábor, Dénes. „Gondolatok a székely himnuszról” (PDF). Székely Útkereső (în maghiară). 8 (1–4): 3–7.