Imprimare 3D
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Imprimarea 3D este un proces de formare a unui obiect solid tridimensional de orice formă, realizat printr-un proces aditiv, în cazul în care straturi succesive de material sunt stabilite în diferite forme. Imprimarea 3D este, de asemenea, distinctă de tehnicile de prelucrare tradiționale, care se bazează în principal pe eliminarea materialelor prin metode cum ar fi tăiere sau de foraj (procesele substractive).
|
Articolul este parte a seriei despre  | ||
| Tiparul cu blocuri de lemn(en) | 200 | |
| Tiparul mobil(en) | 1040 | |
| Intaglio | 1430 | |
| Tipografie | 1450 | |
| Presă tipografică | 1454 | |
| Litografie | 1796 | |
| Cromolitografie | 1837 | |
| Presă rotativă | 1843 | |
| Flexografie | 1873 | |
| Șapirografie | 1876 | |
| Litografie fotocromatică | Anii 1880 | |
| Culegere cu metal încins | 1886 | |
| Tipărire ofset | 1903 | |
| Serigrafie | 1907 | |
| Sublimare termică | 1957 | |
| Fotozaț | 1960 | |
| Fotocopiere | 1960 | |
| Pad printing | 1960 | |
| Tipărire laser | 1969 | |
| Tipărire cu impact | 1970 | |
| Tipărire termică | 1972 | |
| Tipărire cu jet de cerneală | 1976 | |
| Stereolitografie | 1986 | |
| Tipărire digitală | 1993 | |
| Tipărire 3D | 2003 | |
Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip. În consecință prototipul poate fi testat și remodelat rapid. Constructorii de bolide de Formula 1 pot obține cu ajutorul aparatelor de imprimare componente cu forme extrem de complexe. Producția acestor piese prin metode clasice durează câteva săptămâni, însă folosirea acestor noi tehnologii de imprimare reduce acest interval de timp la 48 de ore. Astfel, timpul câștigat oferă posibilitatea testării mai multor variante ale componentelor cu scopul dezvoltării cât mai rapide a soluției necesare.
O imprimantă 3D este un tip limitat de robot industrial, care este capabil să efectueze acest proces sub control computerizat.
Există mai multe tehnologii de imprimare 3D:
- imprimare prin extrudare(FDM)[1]
- imprimare cu pulbere(SLS)
- steriolitografie(SLA)
Cea mai comună metoda este FDM, care s-a impus ca rezultat al costurilor mici al imprimantelor/consumabilelor. Aceasta metodă utilizează ca materie primă filamentul de PLA/ABS.
Principii generaleModificare
ModelareModificare
.jpg)
Modelele tipărite 3D pot fi create cu ajutorul unui pachet de proiectare asistată de calculator (din engleză de la Computer-aided Design), prin intermediul unui scanner 3D sau printr-un software digital simplu și fotogrammetric. Modelele tipărite 3D create cu CAD au ca rezultat erori reduse și pot fi corectate înainte de imprimare, permițând verificarea în proiectarea obiectului înainte de imprimare.[2] Procesul de modelare manuală de pregătire a datelor geometrice pentru grafica 3D a computerului este similar cu artele plastice, cum ar fi sculptura. Scanarea 3D este un proces de colectare a datelor digitale cu privire la forma și aspectul unui obiect real, creând un model digital bazat pe acesta.
Modelele CAD pot fi salvate în formatul de fișiere stereolitografice (STL), un format de fișiere CAD de facto pentru fabricarea aditivilor care stochează date bazate pe triangularea modelelor CAD.
TipărireModificare
Înainte de a tipări un model 3D dintr-un fișier STL, acesta trebuie mai întâi să fie examinat dacă nu are erori. Cele mai multe aplicații CAD produc erori în fișierele STL de ieșire,[3][4] de următoarele tipuri:
- găuri;
- se confruntă cu normele;
- auto-intersecții;
- erori multiple.[5]
Un pas în generația STL cunoscut sub numele de "reparație" stabilește astfel de probleme în modelul original.[6][7] În general, STL-urile care au fost produse dintr-un model obținut prin scanarea 3D au deseori mai multe dintre aceste erori.[8] Acest lucru se datorează modului în care funcționează scanarea 3D - cum este de multe ori o achiziție punct cu punct, reconstrucția 3D va include erori în cele mai multe cazuri.[9]
NoteModificare
- ^ „Most used 3D printing technologies 2017-2018 | Statistic”. Statista (în engleză). Accesat în .
- ^ Jacobs, Paul Francis (). Rapid Prototyping & Manufacturing: Fundamentals of Stereolithography. Society of Manufacturing Engineers. ISBN 978-0-87263-425-1.
- ^ „3D solid repair software – Fix STL polygon mesh files – LimitState:FIX”. Print.limitstate.com. Accesat în .
- ^ „3D Printing Pens”. yellowgurl.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Model Repair Service”. Modelrepair.azurewebsites.net. Accesat în .
- ^ „Magics, the Most Powerful 3D Printing Software | Software for additive manufacturing”. Software.materialise.com. Accesat în .
- ^ „netfabb Cloud Services”. Netfabb.com. . Accesat în .
- ^ „How to repair a 3D scan for printing”. Anamarva.com. Accesat în .
- ^ Fausto Bernardini, Holly E. Rushmeier (). „The 3D Model Acquisition Pipeline GAS” (PDF). Comput. Graph. Forum. 21 (2): 149–72. doi:10.1111/1467-8659.00574.