Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei

Infantele Sebastian
Infante al Portugaliei și Spaniei
Date personale
Nume la naștere	spaniolă Sebastián Gabriel María Carlos Juan José Francisco Javier de Paula Miguel Bartolomé de San Geminiano Rafael Gonzaga
Născut	4 noiembrie 1811(1811-11-04) Rio de Janeiro, Regatul Portugaliei
Decedat	13 ianuarie 1875 (63 de ani) Pau, Franța
Înmormântat	Panteón de Infantes[*]​
Părinți	Infantele Pedro Carlos al Spaniei și Portugaliei Teresa, Prințesă de Beira
Căsătorit cu	Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii Maria Cristina a Spaniei
Copii	Francisco, Duce de Marchena Pedro d'Alcantara, Duce de Dúrcal Luíz, Duce de Ansola Alfonso Gabriel
Cetățenie	Brazilia  Spania
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	Infante[*]​
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Bragança

Sebastian Gabriel de Borbon y de Braganza (4 noiembrie 1811 - 13 ianuarie 1875) a fost Infante al Portugaliei și Spaniei. A fost comandant carlist în Primul Război Carlist.

Biografie

S-a născut la Rio de Janeiro în 1811 ca singurul copil al Infantei Teresa, Prințesă de Beira și a Infantelui Pedro Carlos al Spaniei și Portugaliei. Mama lui era fiica cea mare a regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei (și, de asemenea, nepoată a regelui Carol al IV-lea al Spaniei). Tatăl lui, care a murit înainte ca Sebastian să se nască, era nepot pe linie masculină a regelui Carol al III-lea al Spaniei și nepot pe linie feminină a reginei Maria I a Portugaliei și a Braziliei.

Sebastian a primit titlul de Infante al Portugaliei și Braziliei. Pentru că era un descendent îndepărtat (strănepot) pe linie masculină a unui monarh spaniol, el nu a primit la naștere titlul de Infante al Spaniei.
Totuși, în 1824 a primit acest titlu de la unchiul matern, regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei.

Portugalia a fost în război civil din anul 1826, când "regele-uzurpator" Miguel I al Portugaliei și fratele lui mai mare Pedro al IV-lea al Portugaliei (ambii unchi ai lui Sebastian) s-au bătut, până în anul 1834.

Mama lui Sebastian s-a recăsătorit 27 de ani mai târziu, în 1838, cu unchiul ei, Infantele Carlos, Conte de Molina, primul pretendent carlist la coroana Spaniei.

Sebastian a participat la al doilea asediu de la Bilbao și a devenit comandant al armatei carliste de nord din 30 decembrie 1836. A câștigat în Bătălia de la Oriamendi (16 martie 1837) împotriva legiunii britanice. Apoi a condus Expediția regală împotriva Madridului care însă a eșuat și a fost demis la întoarcerea sa, la sfârșitului anului 1837.

Titluri, căsătorie și copii

La 15 ianuarie 1837, în mijlocul Primului Război Carlist, tânărul Sebastian în vârstă de 23 de ani a fost exclus de la succesiunea Spaniei prin decret regal emis de regenta Maria Christina, pe motivul rebeliunii împotriva Isabelei a II-a a Spaniei. Sebastian a fost, de asemenea, declarat a fi deposedat de titlurile sale spaniole și statutul de dinast.

Mult mai târziu, în 1859, Sebastian a reprimit titlurile sale spaniole, în conjuncție cu cea de-a doua căsătorie. S-a întors în Spania din Neapole unde a trăit de la sfârșitul războiului în 1839.

Prima dată Sebastian s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii însă căsătoria, care a durat câteva decade, a rămas fără copii.
Văduv la vârsta de 50 de ani, el s-a recăsătorit la 19 noiembrie 1860 cu verișoara sa Infanta Maria Cristina a Spaniei, care era cu 22 de ani mai tânără decât el. Împreună au avut cinci fii. Niciunul nu a primit titlul de infante al Spaniei însă au fost creați duci de vărul lor Alfonso al XII-lea:

• Francisco, Duce de Marchena (1861, Madrid – 1923, Neuilly-sur-Seine). S-a căsătorit cu María del Pilar de Muguiro y Beruete, ducesă de Villafranca. A avut trei fiice.
• Pedro d'Alcantara, Duce de Dúrcal (1862, Madrid – 1892, Paris). S-a căsătorit cu María de la Caridad de Madán y Uriondo. A avut trei fii.
• Luíz, Duce de Ansola (1864, Madrid – 1889, Alger). S-a căsătorit cu doña Ana Germana Bernaldo de Quirós, nepoata Mariei Cristina de Borbon-Două Sicilii și a celui de-al doilea soț al ei, Agustín Fernando Muñoz y Sánchez. Împreună au avut doi copii.
• Alfonso (1866, Madrid – 1934, Madrid). A respins titlul ducal care a i-a fost oferit și s-a îndepărtat de cercul familiei. Nu a fost exilat după proclamarea Republicii a doua spaniolă, și a murit în Madrid.
• Gabriel (1869, Pau – 1889, Madrid), a fost surdo-mut din naștere și a murit de tânăr.