Intensitate sonoră

Prin intensitate sonoră (în sens fiziologic) se înțelege senzația pe care o produce asupra organului nostru auditiv amplitudinea (elongația maximă pe care o efectuează mișcarea vibratorie față de poziția de echilibru) unei vibrații sonore și suprafața corpului în mișcare altfel spus, volumul vibrației. Cu cât amplitudinea vibrațiilor este mai mare și suprafața de contact cu aerul crește și intensitatea sunetului rezultat, și invers. Aceasta se măsoară prin unitățile denumite în fizică foni sau decibeli (1fon = 1 decibel, in cazul frecventei de 1000 Hz).

Reprezentarea unei vibrații sonore, unde λ=lungimea de undă, y=**amplitudinea**

Amplitudinea unei vibrații depinde de următorii factori:

cantitatea de energie ce se imprimă mișcării vibratorii și se transmite mediului ambiant;
distanța la care se află corpul vibrator față de aparatul auditiv receptor;
calitatea mediului în care se propagă (aer liber, sală închisă, prezența unor obstacole absorbante etc.).

Limitele auzului uman în privința intensității sunetului

Intensitatea (dB)	Exemplificare
140	Pragul dureros
130	Avion cu reacție în timpul decolării
120	Motorul pornit al avionului cu reacție
110	Concert rock
100	Ciocan pneumatic
90	Zgomot de stradă
80	Zgomotul trenului
70	Aspirator
50-60	Zgomot într-un birou aglomerat
40	Conversație
20	Bibliotecă
10	Sunetele naturii
0	Prag auditiv

Pragul inferior, dedesubtul căruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea umană este însemnat prin 0 decibeli. Limita superioară este de aproximativ 140 de decibeli, dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece intensitatea prea mare distorsionează perceperea auditivă, producând chiar senzații dureroase. Supradimensionarea intensității unor sunete sau zgomote peste limitele fiziologice admise (trecerea dincolo de pragul durerii) sau expunerea pe timp îndelungat la poluare fonică, au drept consecință deteriorarea și compromiterea aparatului auditiv.

Notația muzicală a intensității

Ansamblul variaților de intensitate utilizate în muzică alcătuiesc dinamica acestei arte.

Dinamica se exprimă grafic prin trei modalități:

prin litere reprezentând inițialele unor termeni italienești de specialitate
prin cuvinte, exprimând grade diferite ale ordinii dinamice
prin semne grafice sugerând, de asemenea, un grad sau altul de intensitate.

Din punct de vedere al efectului pe care-l produc în interpretarea artistică, semnele dinamice alcătuiesc trei categorii:

semne indicând o intensitate constantă până la schimbarea unui semn cu altul
semne indicând o intensitate progresivă, prin creșteri sau descreșteri continue
accente diferite pe sunete izolate

Termeni dinamici indicând o intensitate constantă

pp. (pianissimo) = foarte încet
p. (piano) = încet
mp. (mezzopiano) = pe jumătate încet
mf. (mezzoforte) = pe jumătate tare
f. (forte) = tare
ff. (fortisimo) = foarte tare

	Pianissimo
	Piano
	Mezzo-piano
	Mezzo-forte
	Forte
	Fortissimo
	Sforzando

Semne și termeni dinamici indicând o intensitate progresivă

crescendo = crescând din ce în ce mai mult intensitatea
poco a poco cresc. = crescând puțin câte puțin intensitatea
poco a poco piu forte = puțin câte puțin mai tare
spiengando = amplificând, dând mai mult sunet

decrescendo = descrescând din ce în ce mai mult intensitatea
poco a poco descresc. = crescând puțin câte puțin intensitatea
calando = potolind, slăbind din ce în ce mai mult intensitatea și mișcarea
mancando = pierzând din ce în ce intensitatea și rărind mișcarea
morendo = „murind”, descrescând intensitatea până la stingere
perdendosi = pierzând din ce în ce intensitatea
smorzando = descrescând, atenuând intensitatea și domolind mișcarea

	Crescendo
	Decrescendo

Accentuările pe sunete izolate (efect loco)

> marcato = accentuare normală
^ marcatissimo = accentuare puternică
– portato = intensitate susținută pe toată durata sunetelor
·_ portato staccato = aceeași, dar detașate scurt
sfz. sfrorzato = apăsând puternic
rinf. rfz. rinforzando = crescând energic, viguros intensitatea

Surse

Tratat de Teoria muzicii, Giuleanu Victor, Editura Muzicală, București, 1981.
Educație muzicală, Sinteze și corelări interdisciplinare, Munteanu Gabriela, Editura Artrom, 2001.
Colecția Arborele Lumii, secțiunea Corpul omenesc, pag. 9-10.

Vezi și

Legături externe

Game și tonuri Arhivat în 6 martie 2009, la Wayback Machine., scurtă teorie muzicală.
Music theory, teorie muzicală avansată, site în limba engleză.