Interregn reprezintă o perturbare, o întrerupere în succesiunea normală a monarhilor (de exemplu regi, papi sau împărați).

Moartea lui Ferdinand I a fost începutul Interegnului în Portugalia

Interregn (din latină „guvern interimar”) desemnează o guvernare de tranziție sau perioada în care un guvern de tranziție este în vigoare; în mod deosebit în monarhiile electorale, este perioada dintre abdicarea sau dispariția unui monarh și până la alegerea succesorului acestuia. În cadrul monarhiilor Interregnul este forma obișnuită utilizată pentru a se evita apariția unui vid de putere între domnia unui monarh și a celui ce îl succede, până la reglementarea succesiunii ereditare.

În istorie există numeroase exemple de Interregn:

  • în China antică, dinastia Xin („Interregnul Wang Mang” între dinastiile Han din vestul și estul Chinei) din anul 9 d. Hr. până în anul 23 d.Hr.;
  • în Japonia regentul Jingū din anul 201 până în anul 269;
  • în Imperiul Roman guvernarea Interrex-ului și perioada fără împărat dintre 465 și 467;
  • în Regatul Longobard perioada fără rege de după asasinarea lui Cleph în 574; Interregnul s-a sfârșit după alegerea fiului său, Authari, ca nou rege al longobarzilor în 584;
  • în Sfântul Imperiu Roman perioada 1245/1250 (destituirea și respectiv moartea lui Frederic al II-lea) până la alegerea lui Rudolf de Habsburg ca rege romano-german în 1273;
  • în istoria ducatului Austriei, perioada dintre stingerea liniei masculine a babenbergilor în 1246 și alegerea lui Ottokar al II-lea Přemysl ca duce în 1256; multe surse includ și perioada cuprinsă între 1256 și 1278 ca parte a Interregnului deoarece habsburgii nu au recunoscut stăpânirea lui Ottokar al II-lea până la victoria lui Rudolf de Habsburg în bătălia de la Marchfeld din 1278;
  • Interregnul Mărcii Brandenburg din 1319/1320 până în 1323;
  • în istoria Portugaliei, perioada dintre dispariția Casei de Burgundia și începerea domniei lui Ioan de Avis (1383–1385);
  • în istoria otomană Interregnul dintre 1402 și 1413;
  • în istoria Aragonului, timpul dintre moartea lui Martin I și începerea domniei lui Ferdinand I (1410–1412);
  • în istoria Angliei Interregnul dintre domniile lui Carol I și Carol al II-lea (1649–1660);
  • în istoria olandeză domnia prințului Willem al VI-lea de Orange-Nassau (1 decembrie 1813–16 martie 1815) ca suveran înainte de a fi proclamat ca rege Willem I după Congresul de la Viena;
  • săptămânile de tranziție în Germania Federală doar cu un guvern executiv sau luarea deciziilor democratice deschise în parlament între două perioade de coaliție sau cu guverne fixe sunt uneori denumite Interregn, de exemplu perioada următoare alegerilor parlamentare din 2017 (octombrie–decembrie).[1] Principiul continuității potrivit articolului 69 din Constituția Germaniei se asigură, spre deosebire de perioada unui guvern de tranziție, prin capacitatea miniștrilor de a acționa respectând Regulile de procedură ale guvernului federal și prevederile articolului 65 din Constituție, însă noi miniștri nu pot fi numiți.

NoteModificare

  1. ^ Jamaika-Aus und nun?, Analyse von Ursula Weidenfeld zum Jamaika-Aus, T-online, 21. November 2017.