Intuiția reprezintă capacitatea mentală de a acumula cunoștințe pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior. De asemenea, este o metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor, cât și a fenomenelor studiate.

Intuiția are semnificația de pătrundere nemijocită, directă, în esența, în sensul unei probleme, al unui fenomen etc.[1] De asemenea, intuiția poate reprezenta o descoperire bruscă, revelație a unui adevăr, a soluției unei probleme etc.

Intuiția înseamnă cunoaștere perceptivă nemijlocită de raționament (în măsura în care este posibilă separarea între percepție și gândire).[2]

  1. ^ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972
  2. ^ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.