Invitație la vals (balet)

balet într-un act compus de Carl Maria von Weber
Acest articol se referă la baletul cu acest nume. Pentru alte sensuri, vedeți Invitație la vals (dezambiguizare).

Invitație la vals
Le Spectre de la Rose

Nijinski și Karsavina în Invitație la vals, pictură de George Barbier
Nr. acte1 act
CompozitorCarl Maria von Weber
CoregrafMihail Fokin
LibretJean-Louis Vaudoyer
Locul premiereiTeatrul din Monte Carlo


Invitație la vals (titlul original: în franceză Le Spectre de la Rose) este un balet într-un act compus de Carl Maria von Weber, coregafia semnată de Mihail Fokin, al cărui libret a fost scris de Jean-Louis Vaudoyer, bazat pe un poem de Théophile Gautier, premiera având loc la Teatrul din Monte Carlo, la 19 aprilie 1911, în interpretarea Baletului rus, condus de Serghei Diaghilev. Principalii interpreți ai premierei au fost Tamara Karsavina și Vaclav Nijinski.

Karsavina și Nijinski în costum din petale de trandafir – 1911

Personaje

modificare
  • Fata
  • Duhul trandafirului

Conținut

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Este noapte de vară, razele lunii cad prin fereastra larg deschisă spre grădină, a camerei unei adolescente. Pe melodia introductivă, tânăra fată în rochie de bal se întoarce acasă, cu un trandafir în mână. După ce, sub impresiile balului la care a fost, schițează câțiva pași de dans, apoi așezându-se în fotoliu, ațipește în mireasma trandafirului primit de la iubitul cu care a dansat. Trandafirul cade pe podea. Se aude o melodie de vals. În vis, Spiritul trandafirului îi apare fetei intrând pe fereastră, cu un Grand jeté (mare jeté) și dansând prin cameră, o atinge ușor. Ca prin vis, ea se ridică, valsează cu tânărul, din ce în ce mai pasionat. Când sunetele se sting, ea se așează din nou pe fotoliu și își continuă somnul. Spiritul trandafirului își ia rămas bun și plutind dispare prin fereastră. În melodia de încheiere, apar primele raze ale zorilor. Trezindu-se, fata se întreabă dacă ceea ce a trăit a fost un vis sau realitate, dar văzând trandafirul căzut, îl ridică și îl strânge cu emoție la piept ca pe o delicată amintire.

Întreaga acțiune, în concepția prelucrării lui Fokin, este un grand pas de deux poetique.

Grația și eleganța saltului lui Nijinski prin fereastră a fost evidențiată de multe ori de critici și considerată a fi neîntrecută de niciun alt interpret al acestui rol.

Bibliografie

modificare
  • Caraman-Fotea, Daniela; Constantinescu, Grigore; Sava, Iosif, Ghid de balet, București, 1973: Editura Muzicală, p. 380 ;

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Invitație la vals la Wikimedia Commons