Ioan Aramă
Ioan Aramă | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1890 |
Modifică date / text |
Ioan Gh. Aramă (n. 1890) a fost un magistrat militar român, care a condus Direcția Justiției Militare din Ministerul de Război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cariera militară
modificareS-a născut în anul 1890.[1] A absolvit Școala de Ofițeri, fiind avansat la gradul de sublocotenent (1913).[1] A participat la Primul Război Mondial.[1]
A îndeplinit funcția de șef al Direcției Justiției Militare din Ministerul de Război (20 mai 1937 - 10 decembrie 1941).[1] În urma reorganizării Inspectoratului General al Justiției Militare, prin Decizia Ministerială Nr. 3000 din 20 decembrie 1941, generalul Aramă a deținut funcțiile de director al Secției Justiției din cadrul Direcției Justiției Militare (20 decembrie 1941 - 28 august 1943) și director al Direcției Justiției Militare (28 august 1943 - 20 martie 1945), fiind trecut la dispoziția Ministerului de Război în 20 martie 1945.[1]
După instalarea guvernului Petru Groza generalul de brigadă magistrat Ioan Gh. Aramă a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[2]
Ulterior, a fost acuzat de autoritățile comuniste că s-a dovedit prin activitatea sa unul din „principalele instrumente ale teroarei exercitate de generalul Antonescu”.[1] Ioan Aramă a fost condamnat la 7 ani de închisoare în 1951 dar a fost eliberat în 1955.[3]
Note
modificare- ^ a b c d e f Ottmar Trașcă, Dennis Deletant, „Chestiunea evreiască” în documente militare române, 1941-1944, Institutul „Elie Wiesel”, București, 2010, p. 154.
- ^ Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
- ^ Search for generals, generals.dk