Ioan D. Pastia
Date personale
Născut1861 Modificați la Wikidata
Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Modificați la Wikidata
Decedat (16 ani) Modificați la Wikidata
Grivița, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ioan D. Pastia (n. 1861, Iași – d. 26 august 1877, Grivița, Bulgaria) este un erou al Războiului de Independență căzut pe câmpul de luptă în asaltul redutei Grivița.

Biografie modificare

Ioan D. Pastia s-a născut la Iași, tatăl său Scarlat Pastia, jurist și filantrop, fiind primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. A avut un frate mai mare, Constantin Pastia, care a urmat studii de medicină la Facultatea de Medicină din Montpellier, Franța. În 1875, după terminarea școlii primare, Ioan Pastia s-a înscris la Liceul Național din Iași. În 1877, la decretarea mobilizării, se înrolează voluntar în Regimentul 5 Linie Iași, datorită vârstei, fiind doar copil de trupă. Fratele său revine din Franța și se angajează voluntar fiind repartizat ambulanței Diviziei a IV-a, aflată sub comanda generalului dr. Carol Davila.[1]

Pe 20 iulie 1877 Regimentele 13 Dorobanți și 5 Linie din Iași au trecut Dunărea îndreptându-se spre Plevna. În cursul atacului redutei Grivița copilul de trupă voluntar Pastia a fost rănit mortal de un obuz și a fost transportat la ambulanța Diviziei a IV-a unde primele îngrijiri i-au fost acordate chiar de fratele său, Constantin Pastia. În brațele fratelui său ultimele cuvinte i-au fost: „Sărutați-mă încă o dată și salutați din partea mea patria și pe ai mei”.[1]Conform memorialiștilor a fost avansat la gradul de sergent cu o zi înainte de atac. La atac a participat cu galoane de caporal.

Piesa de teatru Șoimii modificare

În timp ce se documenta pentru scrierea romanului Șoimii au trecut Dunărea ce urma să apară cu ocazia Centenarului Independenței, scriitorul Petru Vintilă a găsit în arhive jurnalul de front al corespondentului de război italian Marc Antonio Canini în care era menționat episodul dramatic al morții voluntarului Pastia.[A][2] Impresionat de patriotismul lui Ioan Pastia, Petru Vintilă a scris piesa de teatru Șoimii care a fost prezentată în premieră pe 25 martie 1977 pe scena Teatrului de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad.[3]

In memoriam modificare

O stradă din Iași poartă numele de „Strada Ioan D. Pastia”.

Note modificare

  • ASursele sunt contradictorii privind gradul militar pe care l-a avut Ioan D. Pastia, în vârsta de doar 16 ani când s-a angajat voluntar: copil de trupă[1] sau sergent[2].
  • Despre decesul lui Ioan D. Pastia și gradul avut în luptă, în cartea: ,,O istorie trăită a războiului de independență 1877 - 1878. Mărturii. Amintiri, Ed. Albatros,1979, pp.93, 96 - 98.

Referințe modificare

  1. ^ a b c Ionel Maftei, „Eroul Ioan D.Pastia, 125 de ani de la moarte Arhivat în , la Wayback Machine.”, Evenimentul, 28 august 2002
  2. ^ a b Mira Iosif, „Șoimii de Petru Vintilă”[nefuncțională], Revista Teatrul, nr. 12, anul XXII, decembrie 1977, pp. 51-53
  3. ^ Pagina Șoimii[nefuncțională] pe situl cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București

Vezi și modificare

Legături externe modificare

• Nota biografică Pastia Ioan D. 1861-1877 – Erou al Războiului de Independență, pe pagina „Personalități” de pe situl Colegiului Național Iași Arhivat în , la Wayback Machine.