Ioan Meșotă
Ioan G. Meșotă (n. 6 iulie [S.V. 24 iunie] 1837, Brașov[2] - d. 31 Ianuarie [S.V. 19 Ianuarie] 1878[3]), a fost un profesor român, „unul dintre cei mai distinși profesori din Brașov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovich în a sa Enciclopedie Română. [4]
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Ioan Meșotă | |
 Profesorul Dr. Ioan Meșotă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Dârste, Brașov, Austro-Ungaria |
| Decedat | (40 de ani)[1] Brașov, Austro-Ungaria |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria România |
| Ocupație | profesor |
| Activitate | |
| Educație | Universitatea din Viena Universitatea din Bonn |
| Alma mater | Universitatea Bonn |
| Lucrări remarcabile | „Manual pentru istoria universală pentru școalele medii” |
Modifică date / text  | |
Astăzi un colegiu național din Brașov, urmaș al școlii reale al cărei director a fost Ioan Meșotă, îi poartă numele.
Viața și activitatea
modificareNăscut la Dârste, în vremea aceea o mică așezare situată la 8 km de Brașov (astăzi cartier al orașului), Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul în filozofie.[5] Din anul 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean, nou înființat.[5]
În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis două noi școli afiliate de trei ani: una reala („Realschule”) și una comercială,[6] iar dr. Ioan Meșotă care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor trei școli, reunite sub denumirea de „Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov”, în calitate de director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.[3]
Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea. Cu multă admirație, Mitropolitul Andrei Șaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligența solidă și conștiința de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a și realizat la 13 septembrie 1877).
Opera
modificare- „Manual pentru istoria universală pentru școalele medii”, prelucrat după W. Pütz (vol. I, tipărit la Iași, 1867; vol. II, Iași, 1869; vol. III, București, 1880)
- Diferite tratate istorice, pedagogice și filozofice, publicate în Programele gimnaziului român din Brașov:
- Diferite articole publicate prin foi și câteva convorbiri ocazionale:
- Femeia și emanciparea ei, în Albina Carpaților , 1877
- Discurs ținut cu ocasiunea inaugurării limbei franceze la școalele românești din Brașov, în Convorbiri Literare
Legături externe
modificareReferințe
modificare- ^ Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, accesat în
- ^ Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.16
- ^ a b Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.23
- ^ Cărturari brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic. Brașov. . p. 142.
- ^ a b Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.17
- ^ Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.18
Bibliografie
modificare- Bodea, Valentin și Răducanu, Viorel - Dr. Ioan Meșotă (1837-1878) preliminarii biografice, Editura Orator, Brașov 2003
- Bodea, Valentin; Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” 1869-2009 Momente - etape - profesori - promoții; Editura Romprint; Brașov 2009