Ioan Potcoavă

Ioan Potcoavă sau Nicoară Potcoavă^[1] (n. ? – d. 16 iunie 1578, Lwów, Coroana Regatului Poloniei^⁠(d), Polonia-Lituania) a fost domn al Moldovei între 18 noiembrie și decembrie (între 28 și 30) 1577.^[2] A fost frate după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz.

Date personale
Ioan al IV-lea (Ioan Potcoavă)
Domn al Moldovei
----
Decedat	16 iunie 1578 Lwów, Coroana Regatului Poloniei^⁠(d), Polonia-Lituania
Înmormântat	Kaniv
Cauza decesului	decapitare
Frați și surori	Alexandru Potcoavă
Ocupație	Pretendent la tron
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei
Domnie	18 noiembrie – decembrie 1577
Predecesor	Petru Șchiopul
Succesor	Petru Șchiopul
Modifică date / text

Nume

Înainte de domnie a fost cunoscut printre cazacii din Ucraina ca Ivan Serpeaha, poreclit Pidkova (Potcoavă), datorită forței sale fizice care îi permitea să rupă sau să îndoaie o potcoavă de fier. Nunțiul papal din Polonia, Laureo, îl descrie la 1578: El, după cât mi se spune, de acei care l-au văzut, e de vârstă între treizeci și cinci și patruzeci de ani, blond, frumos și poartă, cum e obiceiul voievozilor moldoveni, o barbă foarte lungă: i se zice Podkowa, care în polonă înseamnă potcoavă, fiind atât de voinic, încât cu mâinile rupe o potcoavă.^[3]^[4] Cronica ucraineană spune: pe acest Ioan, cazacii zaporojeni îl numiră Potcoavă, deoarece el îndoia cu puterea lui potcoave de cai, în fața lor.^[5]

În folclorul ucrainean apare și cu numele de Ivasenko Serpeaha, Serpeaha fiind reproducerea numelui său armenesc Serpega, care în spațiul polon apare ca Seripcov sau Serepcovici.^[6]^[7]

Numele său armenesc de botez a fost Carabied sau Garabet^[8], dar a avut și un prenume românesc Nicoară care apare consemnat în legătură cu moartea sa în registrele orașului Liov: Nikora Podkowa.^[9]

Domnie

Înainte de domnie a fost hatmanul cazacilor de la Praguri. Vitejia lui l-a făcut idolul popoarelor vecine. L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul, care fusese chemat la domnie de boierime, însă turcii nu l-au recunoscut ca domn (Nicoară era pe jumătate armean și frate cu rebelul Ioan Vodă) și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva lui. În final, turcii au trimis în Moldova o oaste având în frunte mai mulți pași (din Silistra, Nicopol, Vidin și Bender), precum și un detașament de oaste muntenească, care îl înving și îl ucid pe Ioan Potcoavă la 1 ianuarie 1578, reîntronându-l pe Petru Șchiopul.^[10] Conform altor surse, Ioan Potcoavă a fost luat prizonier de către polonezi și dus la Liov), unde a fost decapitat la 16 iunie 1578.^[11]

Ulterior, Ioan Potcoavă (sau Ioan Pidkova, cum îi spun ucrainenii) a devenit un erou popular, amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru.^[12]

Note

^ Vedeți romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu
^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 713.
^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XXXIV și nota 4.
^ Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, II, București, p. 154.
^ Mihail Dan, Știri privitoare la istoria Țărilor Române în cronicile ucrainiene, în „Studii și materiale de istorie medie”, București, Brăila, II (1957), p. 284.
^ Legenda Serpegăi, în „Anuarul Institutului de Istorie din Iași”, I (1936), voi. III, p. 81-82.
^ Magdalena László-Kuțiuk, Exotica limitrofă. Studii comparate româno-ucrainiene, București, 1997, p. 78-84.
^ Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ed. a II-a. București, 1966, p. 27.
^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XI, XXXIV și nota 3.
^ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, vol. V, 1925, pp. 109-110.
^ Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 718.
^ Claudiu Padurean, Cum a ajuns Nicoară Potcoavă idolul ucrainenilor Arhivat în 11 mai 2012, la Wayback Machine., România liberă, 23 decembrie 2011.

Vezi și

Nicoară Potcoavă (roman) de Mihail Sadoveanu

Legături externe

(redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
(redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Predecesor:
Petru Șchiopul

Domn al Moldovei
1577

Succesor:
Petru Șchiopul

[1] Vedeți romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu

[2] Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 713.

[3] Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XXXIV și nota 4.

[4] Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, II, București, p. 154.

[5] Mihail Dan, Știri privitoare la istoria Țărilor Române în cronicile ucrainiene, în „Studii și materiale de istorie medie”, București, Brăila, II (1957), p. 284.

[6] Legenda Serpegăi, în „Anuarul Institutului de Istorie din Iași”, I (1936), voi. III, p. 81-82.

[7] Magdalena László-Kuțiuk, Exotica limitrofă. Studii comparate româno-ucrainiene, București, 1997, p. 78-84.

[8] Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ed. a II-a. București, 1966, p. 27.

[9] Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XI, XXXIV și nota 3.

[10] Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, vol. V, 1925, pp. 109-110.

[11] Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 718.

[12] Claudiu Padurean, Cum a ajuns Nicoară Potcoavă idolul ucrainenilor Arhivat în 11 mai 2012, la Wayback Machine., România liberă, 23 decembrie 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]