Ioan al II-lea al Franței

Ioan al II-lea
Rege al Franței

Regele Ioan al II-lea (pictură pe lemn, c. 1350, Muzeul Luvru)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Le Mans, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Angliei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiFilip al VI-lea al Franței[1]
Ioana de Burgundia[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJeanne de France[*][[Jeanne de France (French noble)|​]]
Philip of Valois, Duke of Orléans[*][[Philip of Valois, Duke of Orléans (French noble)|​]][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBonna de Luxemburg ()[1]
Ioana I, Contesă de Auvergne ()[1] Modificați la Wikidata
CopiiCarol al V-lea al Franței[1]
Ludovic de Anjou[*][1]
Ioan de Berry[*][1]
Filip al II-lea, Duce de Burgundia
Ioana de Valois[*][1]
Maria de Valois, ducesă de Bar[*]
Isabella de Valois Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluricount of Auvergne[*][[count of Auvergne (hereditary title)|​]]
king of France
Familie nobiliarăCasa de Valois
Rege al Franței
Domnie22 august 1350 – 8 aprilie 1364
Încoronare26 septembrie 1350
PredecesorFilip al VI-lea
SuccesorCarol al V-lea

Ioan al II-lea, supranumit Ioan cel Bun (în franceză Jean le Bon; n. , Le Mans, Franța – d. , Londra, Regatul Angliei), a fost rege al Franței din 1350 până la moarte. A fost al doilea suveran din Casa de Valois, probabil cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și făcut prizonier de Eduard de Woodstock., fiul regelui Eduard al III-lea al Angliei.

Francul francez modificare

Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului ca monedă a Statului Francez.

Capturat de englezi la 19 septembrie 1356, după Bătălia de la Poitiers, regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumpărare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus).

Nobilimea franceză a subscris, vărsând în acest scop importante cantități de aur.

Noua monedă a fost denumită franc, liber în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (franceză affranchir le Roi). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă.

Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame.

Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională.

Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din temniță și suntem franc și eliberat pururi.”[3]

Starea economiei regatului, și așa precară, serios afectată de război, a fost puternic încercată de acest efort financiar.

Monarhul cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde se afla pentru noi negocieri cu Anglia, la 8 aprilie 1364. Trupul său a fost readus în Franța și înmormântat în Basilica Saint-Denis. Cripta sa a fost profanată de revoluționari în octombrie 1793.

A fost urmat la tron de fiul său, Carol al V-lea.

Căsătorii și descendenți modificare

Ioan al II-lea s-a căsătorit la 23 iulie 1332 cu Bonna de Luxemburg fiica regelui Ioan al Boemiei și a cărei mamă, Elisabeta de Boemia, aparținea casei conducătoare a Boemiei. Copiii născuți din această căsătorie au fost:

  • Blanche (1336–1337);
  • Caterina (1337–1337);
  • Carol al V-lea (1338 – 1380);
  • Ludovic de Anjou (1339 – 1384), fondatorul liniei tinere a Casei de Anjou;
  • Ioan de Berry (1340 – 1416);
  • Filip al II-lea (1342 – 1404), fondatorul Casei de Burgundia;
  • Ioana (1343 – 1373), căsătorită la 3 noiembrie 1353 cu Carol al II-lea, regele Navarei;
  • Maria (1344 – 1404), căsătorită la 5 octombrie 1364 cu Robert I, duce de Bar (Haus Scarponnois)
  • Agnes (1345 – 1349);
  • Margareta (1347 – 1356);
  • Isabella (1348 – 1372) căsătorită în iunie 1360 cu Gian Galeazzo Visconti, duce de Milano;

Bonna a murit de ciumă în 1349.

Pe 19 februarie 1350 Ioan s-a căsătorit cu Ioana de Boulogne. Toți copiii rezultați din această căsătorie au murit foarte mici:

  • Blanche (1350–1353),
  • Caterina (1352–1353),
  • o fiică (1353–1353),
  • un fiu, probabil (1354–1354).

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h i Kindred Britain 
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Julie Claustre, Les prisonniers „desconfortés”: les littératures de la prison au bas Moyen Âge, Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne, UMR 8589-LAMOP

Bibliografie modificare