Ion Dicescu
| Ion Dicescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1893  București, România |
| Decedat | 1938 (45 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Regatul României |
| Ocupație | economist jurnalist |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia Militară M. V. Frunze[*] |
| Partid politic | Partidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
Modifică date / text  | |
Ion Dicescu, de asemenea Dic-Dicescu (în rusă Иван Осипович Дик, transliterat: Ivan Osipovici Dic; n. 1893, București, România – d. 1938, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un revoluționar comunist român (participant la Revoluția din Octombrie), profesor și om de stat sovietic. L-a cunoscut pe Vladimir Lenin.
Biografie modificare
S-a născut în 1893 la București în familia unui pictor. A terminat școala de șapte clase. Din 1909, participă la mișcarea muncitorească. În 1910 a intrat în Partidul Social Democrat din România, unde în anii 1910-1912, activează ca unul dintre redactorii ziarului „România muncitoare”. În primul război mondial (1916) a dezertat din armată. S-a mutat la Petrograd, în aprilie 1917 unde a aderat la PCUS și a devenit corespondent pentru Pravda. Participă la Revoluție din Octombrie, în noiembrie-decembrie 1917, lucrând în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe.[1] În 1918 a fost numit comisar al Comitetelor Militare Revoluționare Române la Odesa, Sevastopol, Feodosia și Iași, unde a lucrat împreună cu Cristian Racovski.[2] Din aprilie 1919 până în decembrie 1920 servește drept comisar politic pe fronturile de Est, Turkestan, de Sud-Vest și de Sud ale războiului civil. În anii 1921-1922 a fost student al Academiei Militare „Frunze”.
În 1924, a fost unul dintre membrii grupului de inițiativă condus de Cotovschi pentru crearea RASS Moldovenești.[3] A luat parte activ la discuția dintre „originaliști”, care apărau ideea unei limbi literare moldovenești bazate pe dialectele transnistrene, și „românizatorii”, care s-au ghidat după normele literare românești.[4]. El a pledat pentru românizarea radicală în RASSM.
Din 1922 până în 1937 a lucrat ca profesor la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” și la Universitatea Comunistă a Muncitorilor din Est din Moscova. A servit în arhivele Biroului Central de Statistică al URSS. A fost reprimat împreună cu un grup de comuniști români (inclusiv Alexandru Dobrogeanu-Gherea),[5] fiind arestat la 5 aprilie 1937 și împușcat la 4 ianuarie 1938.[6] A fost reabilitat postum.
Referințe modificare
- ^ А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У. Очерки истории российской военной разведки. Книга вторая. Изд. «ОЛМА-ПРЕСС», Москва, 2000, pp. 307-308., pp. 344-345.
- ^ M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică. Dicționar alfabetic. Ed. „Elion”, București, 2003, pp. 98-99. [3]. А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.
- ^ Anatol Petrencu. Probleme ale identității noastre naționale, «Acțiunea Europeană» Nr. 13, 2007 г., pag. 3—4[nefuncțională]
- ^ ru К юбилею образования АМССР
- ^ Vladimir Tismaneanu. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, стр. 74
- ^ А. Колпакиди, Д. Прохоров, Империя Г.Р.У., pp. 344-345.
Legături externe modificare
- Ion DICESCU – zis Ivan Osipovici DIC morarum.narod.ru