Ion Enescu (medic)

medic român
Ion Enescu

Academicianul Ion Enescu
Date personale
Născut23 august 1884
Porcești, România
Decedat14 martie 1972, (88 de ani)
Iași, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuMedicină internă, cardiologie
InstituțieFacultatea de Medicină din București
Facultatea de Medicină din Iași
Cunoscut pentruunul dintre întemeietorii cardiologiei românești
SocietățiAcademia Română (1955)
PremiiMedic emerit
Om de științã emerit
Membru titular al Academiei Române

Ion Enescu (n. 23 august 1884, Porcești, județul Roman, azi Moldoveni, județul Neamț – d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași.[1]

Biografie

modificare

Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii Wilhelm Krause⁠(en)[traduceți] și Johannes Orth⁠(en)[traduceți] la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul Karel Frederik Wenckebach⁠(de)[traduceți].[2]

După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. După 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon”,[2] post pe care îl va ocupa până la încetarea activității, spital în care va crea o clinică cu profil cardiologic[3].

Ion Enescu a fost interesat de numeroase aspecte ale bolilor cardiace și vasculare precum dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială, în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor.[3]

Ordine și decorații

modificare

Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române:[2]

In memoriam

modificare

În anul 1966 Academia Română a publicat un volum omagial la împlinirea vârstei de 80 de ani ca semn de apreciere a întregii activități desfășurate de academicianul Ion Enescu.[4]

Clinica a III-a Medicală a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași cu profil de cardiologie îi poartă numele.

Lucrări

modificare
  • Ion Enescu, Lecțiuni de balneologie (1946),
  • Ion Enescu, Nefropatii hematogene bilaterale (în colab., 1947),
  • Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor aparatului circulator (1947),
  • Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor interne (1948),
  • Ion Enescu, Nevroza cu predominanța tulburărilor cardiace, Editura Medicală, București, 1956,
  • Ion Enescu, Insuficiența cardiacă (1960).

Vezi și

modificare
  1. ^ Ionel Maftei, „Ion Enescu”, în Ionel Maftei, Personalități ieșene: Omagiu, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, pp. 243-4.
  2. ^ a b c ***, „Ion Enescu”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 219.
  3. ^ a b A. Cosovanu, „Ioan Enescu”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 214-7.
  4. ^ Omagiu lui Ion Enescu: Cu prilejul împlinirii a 80 de ani, sub red. V. Rășcanu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966.

Legături externe

modificare