Ion Găvănescu
| Ion Găvănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1859  Buzău, Țara Românească |
| Decedat | 1949 (90 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pedagog[*] cadru didactic universitar[*] politician |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
Modifică date / text  | |
Ion Găvănescu (cunoscut și ca Găvănescul) (n. 1859, Buzău – d. 1949) a fost unul din creatorii pedagogiei în România, profesor universitar și decan al Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din Iași (1888-1932) și director al seminarului pedagogic (1899-1932) din același oraș.[1]
Biografie
modificareA fost licențiat în Litere și Filosofie la Universitatea din București (1883) și, ulterior, în 1887, a obținut titlul de doctor în filosofie la Berlin cu teza intitulată Versuch einer zusammenfassenden Darstellung der pädagogischen Ansichten John Locke (Încercare de prezentare completă a opiniilor pedagogice ale lui John Locke).[2]
Ion Găvănescu a aderat la ideile politice de extremă dreapta fiind un membru marcant al Mișcării legionare,[3] membru fondator al Senatul legionar[4]. A fost deputat al partidului Totul pentru Țară din anul 1937. Sub regimul comunist, Ion Găvănescu a fost arestat și a murit în detenție.[5]
Lucrări publicate
modificare- Ideile pedagogice ale lui John Locke, Tipografia H. Goldner, Iași, 1899
- Istoria omenirii, curs elementar aprobat de Minister ca manual didactic
- Elemente de psihologie, Iași, 1890 (cu aproximativ douăzeci de reeditări ulterioare); Meditatiile poetului Grigore Alexandrescu, studiu critic, Bucuresti 1919
- Partidele politice, Caracterizare prin ele înșile, Iași, 1905
- Noțiuni de pedagogie și psihologie - pentru școlile de ofițeri, 1921;
- Istoria pedagogiei. Teoriile și instituțiile de educație din timpurile vechi pînă în zilele noastre, în legătură cu istoria culturii, București, 1903, Noțiuni de pedagogie generală, București, 1920, Ed. Librăriei și Tipografiei H. Steinberg, Etica, Iași, 1922;
- Psihologie, Editura Librăriei „Universala” Alcalay & Co., București, 1925
- Din durerile și luptele românilor din Transilvania. Mișcarea de la 1848, Tipografia Națională I.S. Ionescu et M.M. Bogdan, București, 1914
- Dela Kant la Hitler: spre pacea lumii, Institutul de Arte Grafice "Marvan" S. A. R., 1942
- La o răspântie a istoriei naționale, Editura Lumina Moldovei, 1923
- Amintiri. Momente și siluete, Casa Școalelor, București, 1944
- Pedagogia militans. Principii de educație ca forțe active în procesul evoluției social-morale, Iași, 1932.
Note
modificare- ^ Ștefan Bârsănescu, Pedagogia. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1984, p. 55.
- ^ Marin Ștefănescu, Constantin Schifirneț, Filosofia românească, Colecția Ethnos, Editura Historia, 2008.
- ^ Ioan Scurtu, Politica și viața cotidiană în România în secolul al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, Editura Mica Valahie, 2011, ISBN 978-606-830-434-2, p. 129.
- ^ Cezar Ardeleanu, Gheorghe Buzatu, Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele germane și române: Studiu introductiv de Dr. Gheorghe Buzatu, Editura Majadahonda, 1999, ISBN 978-973-933-508-9, p. 205.
- ^ Ion Gavanescu, BUZAU.NET
Bibliografie
modificare- Ion Albulescu, Istoria pedagogiei românesti, Syllabus, pp. 32–7.