Ion Hîncu

istoric român
Ion Hîncu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[2] Modificați la Wikidata

Ion Hîncu (n. 28 iulie 1931, Mateuți, județul Orhei – d. 24 mai 2003, Chișinău), arheolog și istoric medievist din Republica Moldova, doctor în istorie (1960), dizident în știința istorică sovietică (anii 60-80 ai secolului al XX-lea).

Studii secundare: satul Mateuți; studii superioare: facultatea istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1951-1955); studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958).

Experiență profesională

modificare

Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător științific superior (1962-1968), șef Sector Arheologie (1975-1977); Secția de Etnografie, Arte Plastice și Folclor - cercetător științific superior (1968-1975); cercetător științific superior al Sectorului Ocrotirea Monumentelor (1978-1990); Universitatea de Stat din Moldova: șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu (Tracologie) (1990-2003); Complexul muzeal „Orheiul Vechi”: secretar științific (1993-2003).

Realizări

modificare

Ion Hîncu este primul arheolog din Republica Moldova care a obținut titlul de doctor în științe. În anul 1960 Ion Hîncu a susținut teza de doctorat: „Producția ceramicii rurale din Moldova în sec. VI-XVII”, în cadrul catedrei de arheologie a Universității de Stat „Mihail Lomonosov” din Moscova, sub îndrumarea lui Gh. B. Fedorov.

În condițiile aspre ale regimului totalitar comunist, Ion Hîncu, a fost singurul cercetător de profil istorico-arheologic, care s-a opus cu dârzenie istoriografiei oficiale sovietice, prin formularea și promovarea consecventă a concepției privind autohtonia populației românești în spațiul pruto-nistrean și continuitatea acesteia pe parcursule evului mediu timpuriu. Or, activitatea științifică a dlui Ion Hîncu nu se înscria în tabloul general al istoriografiei sovietice, plasându-l pe cercetător în rândurile dizidenților din știința academică a fostei URSS.

În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor arheologice, aducând în prim plan problemele ce țineau de evoluția civilizației autohtone în perioada antică și medievală timpurie

În urma unor denunțuri cu caracter politic, în decembrie 1977, Ion Hîncu a fost învinuit de naționalism, antislavism și antiștiință, eliberat din funcția ocupată cu stabilirea interdicției privind implicarea de mai departe a cercetătorului în studierea procesului istoric medieval timpuriu din regiune. În același context, dlui Ion Hîncu i-a fost confiscat dreptul de a efectua săpături arheologice, iar monografia „Populația și cultura Moldovei în secolele X-XIV”, aflată, atunci, în proces de editare, a fost retrasă din procesul tipografic și interzisă.

Din cauza interdicțiilor și persecutărilor permanente, în anii 80 Ion Hîncu a fost impus să abandoneze cercetările fundamentale în probleme de istorie și arheologie medievală, fapt ce l-a făcut să se preocupe în continuare, exclusiv de problemele ocrotirii și propagării patrimoniului istorico-arheologic.

După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând un șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural.

Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995).

A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc.

Opera de viață a dlui Ion Hîncu rămâne a fi cercetarea arheologică a așezării Hansca, care constituie unul dintre cele mai reprezentative situri medievale timpurii din spațiul românesc, în cadrul căruia s-a constatat o evoluție continuă a populației autohtone în perioada secolelor V-XIV.

Ion Hîncu a elaborat în total circa 400 lucrări, inclusiv: 11 monografii de autor, 8 monografii în colaborare, 32 broșuri științifico-populare, 24 rapoarte de cercetări arheologice, circa 130 articole științifice și circa 200 articole de publicistică.

Bibliografie selectivă

modificare

Monografii:

  • И.Г. Хынку, Поселения XI-XIV веков в Оргеевских кодрах Молдавии, Кишинев: Штиинца, 1969, 115 c.
  • И.Г. Хынку, Молдавская народная керамика, Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1969, 144 c.
  • И.Г. Хынку, Лимбарь-средневековый могильник XII-XIV веков в Молдавии, Кишинев: Штиинца, 1970. 78 c.
  • И.Г. Хынку, Кэпрэрия-памятник культуры X-XII вв., Кишинев: Штиинца, 1973, 64 c.
  • И.Г. Хынку, Население и культура Молдавии в X-XIV вв., Кишинев, 1977, 350 c [Monografie nepublicată. Manuscrisul se păstrează în Arhiva Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei].
  • И.Г. Хынку, Древнейшие памятники родного края (городища северной Молдавии), Кишинев: Штиинца, 1987, 87 c.
  • И.Г. Хынку, Древнейшие памятники родного края (городища центральной Молдавии), Кишинев: Штиинца, 1992, 81 c.
  • Ion Hîncu,Cine sunt strămoșii moldovenilor, Chișinău: Știința, 1990, 40 p.
  • Ion Hîncu, Cetăți antice și medievale timpurii din Republica Moldova, Chișinău: Universitas, 1993, 144 p.
  • Ion Hîncu,Cultura băștinașilor din spațiul pruto-nistrean în evul mediu timpuriu, Chișinău, 2002, 147 p.
  • Ion Hîncu,Vetre strămoșești din Republica Moldova, Chișinău, 2003, 507 p.

Articole:

  • И.Г. Хынку, Славянские и романские черты в керамике в жилищах IX-XVI веков, In: Тезисы докл. второй конф. молодых ученых Молдавии, Кишинев: Штиинца, 1960, c. 5-6.
  • И.Г. Хынку, К вопросу о волошско-славянской материальной культуре в Молдавии, In: Труды III конф. молодых учен. Молдавии, Вып. 3 (Сер. общ. наук), Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1963, c. 87-89.
  • И.Г. Хынку, К вопросу о судьбах романизированного населения Дунайско-Днестровских земель в VI-XI вв. (волохи и славяне), In: Тезисы Первого симпозиума по археологии и этнографии юго-запада СССР, Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1964, c. 37-38.
  • И.Г. Хынку, К вопросу о соотношении восточнославянской и балкано-дунайской культур лесостепной Молдавии, In: Труды Государственного Историко-Краеведческого Музея, Вып. 1, 1968, c. 106-120.
  • И.Г. Хынку, Балкано-дунайская культура лесостепной Молдавии в X-XIV вв., In: Рикман Э. А., Рафалович И. А., Хынку И. Г. Очерки истории культуры Молдавии (II-XIV вв), Кишинев: Штиинца, 1971, c. 119-178.
  • И.Г. Хынку, Памятники балкано-дунайской культуры (X-XIV вв.), In: Древняя культура Молдавии, Кишинев: Штиинца, 1974, c. 127-150.
  • И.Г. Хынку, Некоторые болгарские черты в материальной культуре населения раннего средневековья Молдавии, In: Etudes Balquanique, № 4, 1975, c. 96-102.
  • И.Г. Хынку, Этнические черты в жилищах населения Молдавии (X-XIV вв.), In: Проблемы истории и культуры / Балканские исследования, Москва: Наука, 1976, c. 224-231.
  • Ion Hîncu,Soarta românilor din Basarabia în Evul Mediu timpuriu: schiță istorico-arheologică, In: Din istoria Europei romane = From the History of the Roman Europe, Oradea, 1995, p. 319-329.
  • Ion Hîncu,Cu privire la cultura materială a românilor din Moldova în Evul Mediu timpuriu, In: Thraco-Dacica, XVII, București: Ed. Acad. Române, 1996, p. 217-225.
  • Ion Hîncu,Triburile tiverților și ulicilor în spațiul carpato-nistrean, In: Spațiul Nord-Est Carpatic în mileniul întunecat, Iași: Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, 1997, p. 125-132.
  • Ion Hîncu,Aspecte etnoculturale ale locuințelor din Moldova în Evul Mediu timpuriu, In: Tyragetia, VI-VII, Chișinău, 1998, p. 29-35.
  • Ion Hîncu,Alogenii și soarta băștinașilor din spațiul pruto-nistrean în antichitate și Evul Mediu timpuriu, In: CLIO, Almanah istoric, Ediția 1997, Chișinău, 1998, p. 5-18.
  • Ion Hîncu,Cronica unui sat vechi românesc din codrii Lăpușnei în lumina cercetărilor arheologice, In: Romanitate și românitate la Nord de Balcani, Chișinău, 2000, p. 50-63.

Bibliografie

modificare
  • Ion Hîncu, Biobliografie la 70 de ani, ed. îngrijită de Gh. Postică, Chișinău, ULIM, 2002.
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în