Ion L. Casian (n. 7 iulie 1950, în satul Zgărdești, raionul Telenești, Republica Moldova) este doctor în științe tehnice, inginer proiectant aparataj radio și fost politician moldovean, care a îndeplinit funcția de ministru în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației în perioada 1992-1998.

Ion L. Casian

Biografie modificare

Ion L. Casian s-a născut la 7 iulie 1950, în satul Zgărdești, raionul Telenești, Republica Moldova). A absolvit Universitatea Tehnică din Chișinău. A fost inginer-șef interimar, inginer-șef al filialei Chișinău al Institutului de cercetări științifice "Argon" (1979-1988)[1], director al Uzinei de computere Compex (1988-1992). A fost Ministru al Comunicațiilor și Informaticii (acum Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor ) în Guvernul Andrei Sangheli (1992-1994) și Guvernul Ion Ciubuc (1) (1994-1998). Din 1998 activează în compania Ericsson[2], până în anul 2009.

Activitate ministerială modificare

În perioada de aflare la conducerea Ministerului (1992-1998) a contribuit la obținerea de către Republica Moldova a statutului de membru al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) și de membru al Conferinței Europene a Administrațiilor pentru Poștă și Telecomunicații (CEPT)[3], la separarea funcțiilor de reglementare de cele de politici publice și de operare a serviciilor și la crearea întreprinderilor de stat „Moldtelecom”, „Poșta Moldovei”, „Centrul de Radio și Televiziune” (acum întreprinderea de stat "Radiocomunicații"[4] și „Centrul Republican de Informatică” (acum întreprinderea de stat "Molddata"[5]) ca operatori naționali, a [Inspectoratul de Stat pentru Frecvențe Radio (acum Centrul Național pentru Frecvențe Radio)][6] și a Comisiei de Stat pentru Frecvențe Radio[7]. A reprezentat Republica Moldova la Conferința Plenipotențiară a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor de la Kyoto PP94 și a semnat Actele Finale.[8] În calitate de Ministru a promovat dezvoltarea politicilor și cadrului normativ (aprobarea Concepției informatizării Republicii Moldova[9] și a Proiectului Director privind informatizarea societății[10], elaborarea Masterplanului pentru dezvoltarea sectorului de telecomunicații pentru perioada 1994-2003   cu suportul  companiei  "Detecon" (Germania), Regulamentului cu privire la eliberarea licențelor în comunicații, adoptarea Legii Telecomunicațiilor[11] și Legii Poștei[12], aprobarea Tabelului Național de atribuire a benzilor de frecvență al Republicii Moldova[13][14]) și eliberarea primelor licențe: pentru TV prin cablu, posturi private de radio, servicii “paging and trunked”; de telefonie celulară mobilă NMT[15]; de telefonie celulară mobilă GSM[16]. A fost inițiat procesul de restructurare și privatizare a Întreprinderii de Stat MOLDTELECOM[17]. A contribuit la implementarea Acordului de operare între Ministerul Comunicațiilor și Informaticii și operatorii de stat ca document de reglementare a activității operatorilor și la construirea  rețelei de fibra optica și conectarea ei cu rețeaua României [18], a fost lansat Internet-ul[19] și serviciile de poștă electronică[20]. În această perioadă, conform politicii Ministerului, a fost lansat procesul de digitizare a rețelelor de comunicații electronice și implementat Sistemul de management al telecomunicațiilor din Republica Moldova.[21]

Referințe modificare

  1. ^ В.А. Михайлов, В.И. Штейнберг. „Гонка без финиша”. Accesat în . 
  2. ^ https://cmeic.files.wordpress.com/2009/11/personalitati-telenestene.pdf
  3. ^ Conferința Europeană a Administrațiilor pentru Poștă și Telecomunicații (CEPT). „Conferința Europeană a Administrațiilor pentru Poștă și Telecomunicații (CEPT)”. Accesat în . 
  4. ^ RADIOCOMUNICAȚII. „Întreprindere de stat”. Accesat în . 
  5. ^ Molddata. „Întreprindere de Stat”. Accesat în . 
  6. ^ Centrul Național Frecvențe Radio. „Întreprindere de Stat”. Accesat în . 
  7. ^ Cuvernul Republicii Moldova. „HOTĂRÎRE Nr. 704 din 11.11.1993 cu privire la instituirea Comisiei de stat pentru frecvenţe radio a Republicii Moldova şi aprobarea Regulamentului Comisiei de stat pentru frecvenţe radio a Republicii Moldova”. Accesat în . 
  8. ^ Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor. „Actele Finale ale Conferinței Plenipotențiare a UIT Kyoto PP-94” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Guvernul Republicii Moldova. „HOTĂRÎRE Nr. 415 din 05.07.1993 cu privire la aprobarea concepţiei de informatizare a societăţii şi mecanismului ei de realizare”. Accesat în . 
  10. ^ Guvernul Republicii Moldova. „HOTĂRÎRE Nr. 155 din 06.03.1995 Cu privire la aprobarea Proiectului director al informatizării societăţii în Republica Moldova şi a mecanismului realizării lui”. Accesat în . 
  11. ^ Parlamentul Republicii Moldova. „Legea Telecomunicațiilor Nr.520-XIII din 07.07.95” (PDF). Accesat în . 
  12. ^ Parlamentul Republicii Moldova. „LEGE Nr. 463 din 18.05.1995 Legea poştei”. Accesat în . 
  13. ^ Comisia de Stat pentru Frecvențe Radio a Republicii Moldova. „TABEL NAŢIONAL Nr. 11 din 27.04.2000 TABELUL NAŢIONAL DE ATRIBUIRE A BENZILOR DE FRECVENŢE”. Accesat în . 
  14. ^ Comisia de Stat pentru Frecvențe Radio a Republicii Moldova. „TABELUL NAłIONAL DE ATRIBUIRE A BENZILOR DE FRECVENȚE” (PDF). Accesat în . 
  15. ^ MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI COMUNICAŢIILOR. „STRATEGIA DE DEZVOLTARE A DOMENIULUI TELECOMUNICAŢIILOR”. Accesat în . 
  16. ^ Ministerul Comunicațiilor și Informaticii. „Licența pe Activitate Prestarea serviciilor de telefonie celulară mobilă, standardul GSM” (PDF). Accesat în . 
  17. ^ Guvernul Republicii Moldova. „HOTĂRÎRE Nr. 628 din 11.09.1995 cu privire la reorganizarea şi privatizarea întreprinderii de stat "Moldtelecom". Accesat în . 
  18. ^ Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor. „STUDIUL privind cadrul de politici publice, juridic și instituțional în domeniul dezvoltării societății informaționale în Republica Moldova” (PDF). Accesat în . 
  19. ^ Wikipedia. „Internet in Moldova”. Accesat în . 
  20. ^ MediaPoint. „Istoria Internetului în Moldova”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Sidorenco Veaceslav. „GIS Enhanced TCP/IP Networks Monitor System”. Accesat în . 

Bibliografie modificare