Ion Păturică
Ion Paturica.jpg
Date personale
NăscutRomânia 1928, Teiș, județul Dâmbovița
DecedatRomânia 1979, București
Activitate
Gen muzicaltradițională, populară
Instrument(e)cobză
Case de discuriElectrecord, Supraphon

Ion Păturică (n. 1928, Teiș, județul Dâmbovița, d. 1979, București) a fost un cunoscut cobzar virtuoz român.

BiografieModificare

S-a născut în anul 1928 în Teiș, județul Dâmbovița. Este nepotul unui renumit cobzar din partea locului, Marin Mărțână (n. 1900).[1] Începe să cânte la cobză de la vârsta de 7 ani, sub îndrumarea unui frate al tatălui său.[2]

În 1946 se căsătorește cu Ileana Manole, zisă „Nuțea” și se stabilește definitiv în Clejani, după ce mai trecuse anterior prin această localitate, venind în vizită la un frate al său, căsătorit și el aici. Din partea ei are un nepot, foarte cunoscut în lumea lăutărească, Ioniță Manole.[3]

În Clejani a cântat inițial cu Gheorghe Moțoi al Fiții (renumit baladist care cânta și la cobză, chitară și contrabas), Florea Băsaru, zis Nebunu' al Stanii (unul din cei mai buni violoniști ai Clejaniului de la jumătatea secolului trecut), Pârvan Răgălie (alt viorist renumit al locului, cunoscător de note muzicale, considerat profesorul de lăutari) și Petre Manole (țambalist).[3]

În primăvara anului 1949 este descoperit de cercetătorii Institutului de Folclor, care efectuau cercetări de teren în Clejani. Adus în București, este promovat solist al Orchestrei „Barbu Lăutaru”, de unde iese la pensie.[4]

Înregistrează cu Orchestra „Barbu Lăutaru” la casa de discuri cehoslovacă Supraphon Hora de la Clejani în 1950 și Hora de la Naipu în 1956, editate pe discuri distribuite în toate țările socialiste din sud-estul și centrul Europei. Alte piese pe care le-a înregistrat în anii '50 sunt melodiile de joc: Hora de la Gâștești, Hora lăutărească din Vlașca și Sârba ca la nuntă.

În 1951 îl acompaniază pe vioristul Mitică Burcea din Merenii de Sus, județul Teleorman, în înregistrări realizate de folcloristul Alexandru Amzulescu pentru arhiva Institutului de Folclor. În același an, participă la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie de la Berlin, unde dobândește titlul de laureat.

În 1957, alături de o formație condusă de Nicu Stănescu, îl acompaniază pe cântărețul Dan Moisescu care înregistrează celebrul cântec „al lui Barbu Lăutaru” pe versurile lui Vasile Alecsandri.[3]

Din 1975 se mută în cartierul Rahova din București unde trăiește (și cântă în tarafuri mici) până la sfârșitul vieții.

A întreprins turnee artistice în URSS, Cehoslovacia, Polonia, RDG, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Elveția, Finlanda, Israel, Egipt, Turcia, Irak, Siria, India, China, Coreea de Nord etc.

DecesulModificare

Moare în anul 1979 la București. Rămâne în amintirea posterității drept „ultimul cobzar” din Clejani și cea mai bună „mână dreaptă” din regiunea istorică Vlașca.

DiscografieModificare

BibliografieModificare

  • Alexandru, Tiberiu: Instrumentele muzicale ale poporului român, Editura Muzicală Grafoart, București, 2014
  • Simion, Bogdan: Comori ale muzicii lăutărești – „Să-mi cânți cobzar bătrân” (bookletul CD-ului), Electrecord, București, 2011
  • Ciobanu, Gheorghe: Lăutarii din Clejani, Editura „Muzicală” a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., București, 1969

NoteModificare

  1. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 316
  2. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, pp. 316-317
  3. ^ a b c Simion, Să-mi cânți cobzar, p. 3
  4. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 317

Legături externeModificare

Melodii de joc de pe Vlașca interpretate la cobză de Ion Păturică:

  1. ^ Melodie denumită în mod eronat Hora de la Pitești pe disc, în epocă.