Ion Piso

Date personale
Ion Piso
Ion Piso pe coperta discului Intercord – 950-08 U
Născut	1926 (98 de ani)^[1]
Căsătorit cu	Livia Piso-Filipascu[*][[Livia Piso-Filipascu (author)\|]]
Ocupație	cântăreț de operă
Activitate
Tipul de voce	tenor
Modifică date / text

Ion Piso (n. 1926) este un renumit tenor de talie internațională, cu peste 200 de turnee internaționale.

Biografie

A studiat la Academia de Muzică din Cluj, unde l-a avut ca profesor pe marele bariton și reputat pedagog Gogu Simionescu.

A fost prim solist al Operei Române din Cluj (1949-1960), al celei din Operei Naționale Romane din București (1964-1968) și al Metropolitan Opera din New York (1965-1966). În 1968, Ion Piso și soția sa Livia Piso, s-au stabilit în Germania. Ei au revenit în România în 1990, atunci când Ion Piso a fost invitat să devină director al Operei din Cluj.^[2]

A cunoscut succesul și pe scenele operelor din Paris (Opera Garnier), Liège, Dublin, Petersburg, Moscova, Kiev, Odessa, Tbilisi, Novosibirsk, Bratislava, Ankara, Varna, Poznan, Bonn, Berlin, Frankfurt, Hamburg, Köln, Oldenburg, Stuttgart, München, Zürich, Teheran, Coruña sau Oslo.

A fost admirat și aclamat în roluri jucate precum:

Ducele de Mantova (din Rigoletto),
Alfredo (Traviata),
Des Grieux (Manon Lescaut (Puccini)),
Werther, Maurizio, conte de Saxonia (din Adriana Lecouvreur) de Francesco Cilea,
Don Carlos, Edgardo (din Lucia di Lammermoor),
Lenski (din Evgheni Oneghin),
Pinkerton (Madama Butterfly)

Criticul Edgar Hobinka spunea in Wetzlarer Neue-Zeitung: „Jon Piso este acasă pe aproape toate scenele europene și din USA” sau „Ion Piso este un excelent tenor liric cu o voce de calitate și o splendidă școală; poate și știe să susțină acute strălucitoare cu un volum remarcabil, în așa fel încât entuziasmează publicul, care i-a apreciat și marele său stil precum și frumusețea vocii”

Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al „World Institute for Opera and Poetry”, UNESCO, director al Teatrului de Stat din Oldenburg (Germania).

Opere scrise

În anul 2000, apare cartea sa Cibernetica fonației în canto și lied, la Editura Muzicală din București, 2000

Antifonarul epistolar (la Editura Albatros din București), 2004

Criza operei - Revistei „Muzica”, din București, în decursul anilor 2006-2007

Unele probleme în legătură cu înscenarea operei Oedipe de G. Enescu

Criza operei. Studiu de hermeneutică muzicală, publicată de Editura Eikon în anul 2015

Grai și cânt. Studiu de cibernetică, la Editura Eikon, 2016

Premii și titluri

Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, 2016

Distincții

Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[3]

Note

^ Jon Piso, MAK
^ Revista Apostrof | CONVERSAȚII CU LIVIA PISO ȘI ION PISO
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 12.

Vezi și

Listă de cântăreți de operă români

Legături externe

Materiale media legate de Ion Piso la Wikimedia Commons

[303106e6e3d8caf07b7307f85542c837-1] Jon Piso, MAK

[2] Revista Apostrof | CONVERSAȚII CU LIVIA PISO ȘI ION PISO

[3] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 12.

[1]

[2]

[3]