Ionel Băjescu-Oardă

actor român
Ionel Băjescu-Oardă

Actorul, cântărețul, compozitorul și scriitorul Ionel Băjescu-Oardă.
Date personale
NăscutRomânia 7 ianuarie 1889, București
DecedatRomânia 10 septembrie 1979, București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalromanțe, ușoară

Ionel Băjescu-Oardă (7 ianuarie 1889, București10 septembrie 1979, București) a fost un compozitor, scriitor, actor în trupele lirico-dramatice din diferite orașe ale țării, cântăreț român. A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță „Flori de nufăr” (Mândra mea de altădată).[1] A imprimat discuri de muzică ușoară și cuplete la diferite case de discuri.[2]

Biografie

modificare

S-a născut la 7 ianuarie 1889 în București. Urmează primele două clase la Gimnaziul Real din Tecuci. Își continuă studiile Facultatea de Drept din București, apoi Conservatorul de Artă Dramatică.

În 1938 a editat volumul „Amintiri. Cutreierând trei continente” și „Louvain” (Belgia). În 1969 publică vol. „Di Granda” 50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec în care își rememorează cu destul umor viața îndeosebi anii copilăriei și ai adolescenței petrecuți la Tecuci.

Aici s-a căsătorit fără știrea părinților la vârsta de 19 ani cu o tecuceancă „de o frumusețe răpitoare”. Viitoarea soacră nu s-a împotrivit mariajului, când a aflat că el este compozitorul unor romanțe deja folclorizate: „Flori de nufăr”, „Mi-e dor”, „Frumoasa mea cu ochii verzi”. Pe textul „Poema ochilor” al lui Cincinat Pavelescu, Oardă a compus o romanță nemuritoare.

Se stinge din viață la 10 septembrie 1979, tot în București.

  1. ^ „Revista Magazin”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Televiziunea Română[nefuncțională]

Bibliografie

modificare
  • Băjescu-Oardă, Ionel (1968). „Di Granda” 50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București

Legături externe

modificare

  Video clip: „Flori de nufăr” - Ionel Băjescu-Oardă (1924)