Iosif Epelboim

Iosif Epelboim
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Hîncești, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1962 (68 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of the Soviet Union.svg Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațierabin Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică
limba idiș Modificați la Wikidata

Iosif Epelboim (în rusă Иосиф Эпельбойм; n. , Hîncești, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1962, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un evreu basarabean, rabin și figură publică basarabeană și sovietică.

BiografieModificare

S-a născut în târgul Hîncești din ținutul Chișinău, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), în familia rabinului local Șmarie Epelboim (1871-1942) și soției sale Mariam Stolear (1875-1913).[1] În copilărie, a fost bolnav de poliomielită, din care cauză a șchiopătat.[2] A primit gradul de rabin (smihu) de la Leib Tsirelson la Chișinău și până în 1940 a lucrat ca secretarul lui personal.

În anii 1920-1930 a fost unul dintre liderii filialei din Chișinău a asociației evreiești ortodoxe Agudas Isroel, a fost implicat în organizarea asistenței refugiaților evrei din Ucraina. A participat la deschiderea în oraș a unei case comunitare pentru bătrâni și a primei școli religioase evreiești din Chișinău pentru fete din rețeaua Beis Yaakov. Din 1928 a publicat ziarul Di Vokh („Săptămâna”) în idiș, sub pseudonimul Iosef Schatz. În anii 1930, a publicat revista lunară Der shtyb-zhurnal („Jurnalul casnic”). A predat la gimnaziul religios Mogen Dovid al rabinului Tsirelson și elementele de bază ale iudaismului la gimnaziile românești ale orașului.

În 1938, a publicat tratatul educațional Pninei Hados („Perla credinței”), care a avut parte de mai multe reeditări în diferite țări în ultimele decenii.[3][4][5] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a aflat în evacuare. Din 1945 și până la sfârșitul vieții sale, a fost rabinul comunității evreiești din Chișinău, situat în singura sinagogă care a activat după război.

Nepotul său a fost matematicianul Idel Bronstein.[6]

ReferințeModificare