Iosif Szabo
| Iosif Szabo | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | martie 1803 Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar |
| Decedat | 15 decembrie 1874 Iași |
| Cetățenie |  Principatul Moldovei Germania  |
| Ocupație | medic naturalist botanist[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu | Medicină |
| Societăți | Societatea de Medici și Naturaliști din Iași |
Modifică date / text  | |
Iosif Szabo (uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar – d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române.
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
Biografie
modificareOriginar din Transilvania și de naționalitate germană, Iosif Szabo a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în Moldova în același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în 1853, asistent la Secția medicală a Spitalului Sfântul Spiridon.[1]
În 1863 a fost transferat la ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata, devenind directorul ospiciului.[2]
A fost interesat de botanică, elaborând în 1841 lucrarea Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios, în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din nefericire a rămas doar în manuscris, s-a pierdut ulterior, păstrându-se doar ierbarul la Muzeul de Istorie Naturală din Iași. În 1856, împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași. Iosif Szabo, împreună cu Jacob Czihak, a redactat Heil und Nahrungsmittel Farbstoff, Nutz und Hausgerathe welche die Ost-Romanen Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche Gewinnen, prima lucrare de farmacologie din literatura română.
Iosif Szabo a fost un activ popularizator al științei, participând, alături de doctorul Constantin Vârnav, la editarea revistei Povățuitorul sănătății și al economiei, considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești.
Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.[3][4]
Referințe și note
modificare- ^ Vasile Rășcanu, Istoricul Spitalului Orășenesc Clinic de Adulți din Iași, în cadrul evolutiv al fostelor așezăminte Sf. Spiridon, Editura Medicală, 1956, p. 337.
- ^ Paul Pruteanu, Contribuții la istoricul spitalelor din Moldova, Editura Medicală, București, 1957, pp. 275-281.
- ^ „Academicianul Alexandru Cihac, fondator al etimologiei românești”, Curierul de Iași, , accesat în
- ^ Pagina MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE din 1866 până în prezent - S pe situl Academiei Române. Accesată la 23 septembrie 2013.
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
- Pagina Iosif Szabo pe situl Crispedia.ro. Accesată la 23 septembrie 2013.