Wikipedia

Irîna Venediktova

om politic ucrainean, Procurorul general al Ucrainei
Irîna Venediktova
Date personale
Născută (45 de ani) Modificați la Wikidata
Harkov, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
profesoară universitară[*]​
jurist
Procurorul General al Ucrainei[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ucraineană Modificați la Wikidata
Procurorul General al Ucrainei[*]​ Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRuslan Riaboshapka[*]​
Deputat în Rada ucraineană Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
LegislaturăVerhovna Rada Ukraiinî IX sklîkannea[*][[Verhovna Rada Ukraiinî IX sklîkannea (9th term of the Ukrainian Parliament (2019-))|​]]
Partid politicSlujitorul poporului
Alma materUniversitatea Națională de Afaceri înterne din Harkiv[*]​
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Irîna Valentînivna Venediktova (n. , Harkov, RSS Ucraineană, URSS) este o juristă și om de stat ucrainean, Procurorul general al Ucrainei între 17 martie 2020 și 17 iulie 2022.

Este doctor în drept, profesor, fost șef al Departamentului de Discipline de Drept Civil al Universității din Harkiv.[1]

A fost deputat din partea partidului „Slujitorul poporului” în legislatura a IX-a a Radei Supreme (între 29 august 2019 și 14 ianuarie 2020).[2] A făcut parte din echipa președintelui Volodîmîr Zelenski ca expert în reforma sistemului judiciar.[3] A fost director interimar al Biroului de Stat pentru Investigații (27 decembrie 2019 - 17 martie 2020).

Biografie modificare

Venediktova s-a născut la Harkiv într-o familie de juriști. A absolvit[când?] Universitatea Națională de Afaceri Interne din Harkiv.[4] A fost membră a Comitetului științifico-consultativ al Curții Supreme[5] și a Curții internaționale de arbitraj în comerț de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei. Anterior, a fost consilieră pe probleme juridice la mai multe companii private.

A fost membră a redacției revistelor «Приватне право» („Drept privat”) și «Медичне право» („Drept medical”), vicepreședinte al Fundației de drept medical și bioetică din Ucraina, președinte al Consiliului academic specializat al Facultății de Drept al Universității din Harkiv, cât și judecătoare la Curtea de arbitraj în medicină.[6]

Este specializată în constituționalism, dezvoltarea societății civile, drept privat și drept internațional.

În 2015 și 2017 a candidat la funcția de judecător în Curtea Civilă de Casație din cadrul Curții Supreme.[7] Candidatura sa a fost respinsă din cauza notei insufuciente primite la examenul de angajare.[8]

Politică modificare

A fost deputat din partea partidului „Slujitorul poporului” în legislatura a IX-a a Radei Supreme (între 29 august 2019 și 14 ianuarie 2020), candidând pe poziția a treia a listei electorale.[9] Nu este membră a niciunui partid.[10] A fost membră a Comisiei de reformă juridică începând cu 7 august 2019. În aceeași perioadă, candida pentru funcția de președinte al Comisiei pentru politică juridică și justiție din Rada Supremă.[11] A fost consilier pe reforme juridice și judiciare a președintelui Zelenski.[12]

La 27 decembrie, prin decretul președintelui Ucrainei, a fost numită director interimar al Biroului de Stat pentru Investigații, în locul lui Roman Truba.[13] În ianuarie 2020, Venediktova și-a depus mandatul de deputat, cererea fiindu-i acceptată la 14 ianuarie.[14] A devenit membră a Consuliului de Securitate Națională și Apărare a Ucrainei la 13 martie 2020.

La 17 martie 2020, Rada Supremă a aprobat cererea lui Zelenski de numire a Irinei Venediktova în funcția de procuror general al Ucrainei,[15][16] fotoliul fiind deținut anterior de Viktor Ciumak. A fost demisă din funcție de Zelenski la 17 iulie 2022.[17][18]

Controverse modificare

La 20 ianuarie 2020, Venedikova l-a numit pe Oleksandr Babikov în funcția de director adjunct al Biroului de Stat pentru Investigații. Babikov este fostul avocat al ex-președintelui Ianukovici.[19] Această decizie a fost criticată de o parte a societății ucrainene, o serie de organizații neguvernamentale înaintând petiții către președinte și șeful Biroului să nu permită numirea lui Babikov în funcția respectivă.

Viață personală modificare

Este căsătorită cu Denîs Kolesnîk, funcționar al departamentului de poliție cibernetică din Harkiv. Cuplul are o fiică Adelina și un fiu Danîl.

Note modificare

  1. ^ „Ірина Венедіктова”. sud.ua (în rusă). Судебно-Юридическая газета. Accesat în . 
  2. ^ „Слуга народа”. file.liga.net (în ucraineană). Accesat în . 
  3. ^ „«Хто є ху» в «кадровому мішку» Зеленського” (în ucraineană). Укрінформ. . Accesat în . 
  4. ^ „Хто така Ірина Венедиктова: що відомо про нового генпрокурора” (în ucraineană). RBK Ukraina. . Accesat în . 
  5. ^ „Склад Науково-консультативної ради при Верховному Суді”. supreme.court.gov.ua (în ucraineană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Професорсько-викладацький склад” (în ucraineană). Юридичний факультет. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Кандидати на посади суддів Касаційного цивільного суду”. vkksu.gov.ua (în ucraineană). Accesat în . 
  8. ^ „Кандидати у Верховний Суд (2016—2017 рр.). Венедіктова Ірина Валентинівна” (în ucraineană). Accesat în . 
  9. ^ „На з'їзді «Слуги народу» представили сотню членів партії” (în ucraineană). Радіо Свобода. . Accesat în . 
  10. ^ „Центральна виборча комісія” (în ucraineană). 
  11. ^ „Хто зі «слуг народу» обійме керівні посади у фракції та комітетах парламенту: список”. sud.ua (în ucraineană). Судебно-Юридическая газета. . Accesat în . 
  12. ^ „Що відомо про Ірину Венедіктову, яка очолила ДБР”. 24tv.ua (în ucraineană). . Accesat în . 
  13. ^ „Зеленський призначив нову голову ДБР замість Труби” (în ucraineană). RBK Ukraina. . Accesat în . 
  14. ^ „Рада достроково припинила повноваження нардепа Венедіктової” (în ucraineană). RBK Ukraina. . Accesat în . 
  15. ^ „Постанова «Про надання згоди на призначення Президентом України Венедіктової І.В. на посаду Генерального прокурора»” (în ucraineană). Rada Supremă. . Accesat în . 
  16. ^ „Ірина Венедіктова очолила Офіс генпрокурора: Зеленський підписав указ”. 24tv.ua (în ucraineană). . Accesat în . 
  17. ^ „Указ Президента України №500/2022 «Про відсторонення від посади Генерального прокурора»”. Офіс Президента України. Accesat în . 
  18. ^ „Про звільнення Баканова і Венедіктової поки не йдеться - ОП”. Українська правда. Accesat în . 
  19. ^ „Першим заступником Венедіктової у ДБР став колишній адвокат Януковича” (în ucraineană). Radio Svoboda. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Irîna_Venediktova&oldid=15023606