Wikipedia

Isabelle Attard

Isabelle Attard
Date personale
Născută (55 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Vendôme, Centre, Franța[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieresearch fellow[*][[research fellow (employees or officials at a university or a research institute who undertake research)|​]]
politiciană
arheologă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJean-Marc Lefranc[*][[Jean-Marc Lefranc (politician francez)|​]]
Succedat deBertrand Bouyx[*][[Bertrand Bouyx (politician francez)|​]]
Circumscripțiacinquième circonscription du Calvados[*][[cinquième circonscription du Calvados (constituency of the French Fifth Republic)|​]]
Legislaturăquatorzième législature de la Cinquième République française[*][[quatorzième législature de la Cinquième République française (2012–2017 sitting of the French Parliament)|​]]
Partid politicNouvelle Donne[*][[Nouvelle Donne (French left political party started in 2013)|​]] (–)
EELV[*]​ (–)
Les Verts[*][[Les Verts (political party in France)|​]] (–) Modificați la Wikidata
IdeologieEco-anarhism[1]
anarho-feminism[2] Modificați la Wikidata
Alma materuniversité Bordeaux-IV[*][[université Bordeaux-IV (former French university abolished and replaced in 2014)|​]]
Universitatea din Orléans[*]​ (Q99497377[*]​)
Universitatea din Umeå[*]​ (arheologie, )
Muzeul Național de Istorie Naturală (doctorat[*][[doctorat (titlu de doctor în Franța)|​]], )[3]
Universitatea Paris-Sorbona (diplôme d'études approfondies[*][[diplôme d'études approfondies (French university diploma)|​]] în environmental archaeology[*][[environmental archaeology (sub-discipline of archaeology)|​]], )
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Isabelle Attard (n. , Vendôme, Centre, Franța) este o cercetătoare, director de muzeu și politician francez.

Ea a fost deputat al circumscripției nr. 5 a departamentului Calvados între 2012 și 2017. A fost copreședinte al partidului Nouvelle Donne până în ianuarie 2015, părăsindu-l în iunie 2015.

Biografie

modificare

Viața personală și profesională

modificare

După un prim an de studii în științe economice la Universitatea din Bordeaux, Isabelle Attard s-a orientat către istorie și a obținut o diplomă de studii universitare generale la Universitatea din Orléans. A lucrat apoi ca jurnalist la ziarul La République du Centre. În anul 1990 s-a căsătorit și s-a mutat la Göteborg, în Suedia, unde a fost angajată într-un restaurant McDonald's.[6] Ea a purtat numele de Isabelle Robert până la divorț. A continuat să studieze istoria și a obținut licența în 1991.

Ea s-a mutat în 1992 în orașul Kiruna din Laponia[6] unde a lucrat pe post de consultant în turism și a participat la dezvoltarea turismului practicat de populațiile francofone în această regiune. În paralel, ea și-a reluat studiile și a obținut o diplomă de licență în arheologie nordică la Universitatea din Umeå în 1996.

S-a întors în Franța în 1997 și și-a reluat studiile, de această dată la Sorbona,[6] unde a obținut o diplomă de studii aprofundate în arheologia mediului în 1999. Din 1999 până în 2002 a lucrat la Muzeul național de istorie naturală (MNHN) din Paris.

În 2002, ea a plecat în Africa de Sud pe post de cercetător al sitului arheologic Duinefontein, în perioada studiilor pentru pregătirea tezei de doctorat (2000-2004). După ce a reușit la concursul de specialist în conservarea patrimoniului în 2004, a fost numită în 2005 la conducerea Muzeului Tapiseriei din Bayeux, deținând acest post până la demisia ei în 2010.

În 2010, ea a obținut un doctorat în arheologia mediului-arheozoologie.[7] Ea a fost apoi membru al unității de cercetare 7209 (arheozoologie, arheobotanică: societăți, practici și mediu) la MNHN și CNRS.

A îndeplinit funcția de director al Muzeului debarcării pe Plaja Utah de la Canalul mânecii din 2010 până în iunie 2012.

În 2014, ea a primit premiul l’E-Toile d’Or 2014 « politique » pentru activitatea sa legislativă în favoarea software-ul liber.[8]

Activitate politică

modificare

Verzii și EELV

modificare

Isabelle Attard a aderat la mișcarea Verzilor în 2001 și apoi, în 2010, la Europe Écologie Les Verts (EELV). A fost purtătorul de cuvânt al grupului local Bessin-Côte de Nacre al EELV din 2011 până în 2012. În septembrie 2011 și-a anunțat intenția de a candida din partea EELV la alegerile parlamentare din 2012.[9] Partidul ei a propus-o candidat în octombrie 2011.

În virtutea  unui acord parlamentar încheiat între Europe Écologie Les Verts și Partidul Socialist, care prevedea că, în schimbul renunțării de a mai avea candidați în 60 de circumscripții rezervate ecologiștilor, Partidul Socialist beneficia de retragerea a 90 de candidați ecologiști, PS s-a angajat că nu va desemna un candidat în circumscripția nr. 5 a departamentului Calvados în alegerile legislative din 2012, cu scopul de a sprijini EELV. Prin urmare, Isabelle Attard a fost desemnată candidat al Partidului Socialist în noiembrie 2011.[10] Ea a avut 10 contracandidați, inclusiv un candidat disident al PS, Jean-Pierre Lavisse, care a fost exclus din partidul său, dar a obținut 19,48 % din voturi în primul tur de scrutin.[11] Ea l-a depășit în turul al doilea, organizat pe 17 iunie 2012, pe candidatul UMP Cedric Nouvelot.

Nouvelle Donne

modificare

La 5 decembrie 2013 a anunțat public că părăsește gruparea Europe Écologie Les Verts pentru a se alătura partidului nou-creat Nouvelle Donne.[12]

A fost desemnată apoi copreședinte al partidului de către consiliul național al Nouvelle Donne, celălalt copreședinte fiind Pierre Larrouturou. În paralel a fost și purtător de cuvânt al partidului în campania pentru alegerile europene din 2014.

Pe 21 iunie 2015, a publicat, împreună cu alți șaizeci de membri ai partidului, o scrisoare prin care-și anunța plecarea.[13]

Activitatea de deputat și luări de poziții

modificare

Ea a devenit secretar al Comisiei de cultură și educație a Adunării naționale.[14]

Domeniile ei de interes au fost, printre altele, cultura (patrimoniu, mediul digital), cercetare,[15] libertăți publice[16] și funcționarea instituțiilor politice.[17]

A fost președintele grupului parlamentar de prietenie Franța-Suedia.[18]

Propunerea unei legi referitoare la domeniul public

modificare

Ea a depus în 2013, împreună cu membrii grupului ecologist, un proiect de lege ce viza lărgirea domeniului public și asigurarea integrității acestuia.[19] Această propunere include, printre altele, o definire pozitivă a domeniului public, crearea infracțiunii de copyfraudă, și numeroase adaptări ale legii drepturilor de autor la noul mediu digital.

Această propunere de lege nu a fost discutată în acea legislatură.

În acest context, ea a publicat la 1 ianuarie 2016 pe site-ul propriu versiunea originală în limba neerlandeză a Jurnalului Annei Frank, atunci când ea a considerat că a intrat în domeniul public; ei i s-au opus deținătorii dreptului de autor pentru acea lucrare.[20]

Împotriva prelungirea stării de urgență în Franța

modificare

După atentatele teroriste din Franța din 13 noiembrie 2015, Isabelle Attard a fost unul dintre cei șase membri ai Parlamentului Francez care a votat împotriva prelungirii stării de urgență,[21] catalogând acest cvasi unanimitate de parlamentari care au votat pentru prelungirea stării de urgență ca rușinoasă.[22]

Eșecul în alegerile din 2017

modificare

Candidat la alegerile parlamentare din 2017 și singura personalitate de stânga care a fost susținută în circumscripția sa de toate mișcările de stânga (EELV + PS + BIA + PCF + Ensemble + Partidul piraților), a fost învinsă totuși în prima rundă, obținând 18,20% din voturi în fața candidatului République en marche (LREM) Bertrand Bouyx (38,96%) și a candidatului LR Cédric Nouvelot (23,15%).[23]

Publicații

modificare
  • Sandrine Costamagno, Isabelle Robert, Véronique Laroulandie, Vincent Mourre, Céline Thiébaut. « Rôle du gypaète barbu (Gypaetus barbatus) dans la constitution de l'assemblage osseux de la grotte du Noisetier (Fréchet-Aure, Hautes-Pyrénées, France) », 1994, Annales de Paléontologie 94, 4 (2008) 245-265
  • Jean-Denis Vigne, Isabelle Robert. « The Bearded Vulture (Gypaetus barbatus) as an Accumulator of Archaeological Bones : Late Glacial Assemblages and Present-day Reference Data in Corsica (Western Mediterranean) », Journal of archaeological science, 2002, vol. 29, no7, p. 763-777 [15 page(s) (article)] (1 p.1/2).
  • Isabelle Robert Attard and Jelle W. F. Reumer, « Taphonomic reinterpretation of a bone sample of endemic Pleistocene deer from Crete (Greece): osteoporosis versus regurgitation) », Palaeodiversity, 2: 379–385; Stuttgart, 30 décembre 2009.

Note

modificare
  1. ^ https://reporterre.net/Vous-etes-eco-anarchiste-Qu-est-ce-que-ca-veut-dire  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://radioparleur.net/2019/11/28/isabelle-attard-anarchie/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.sudoc.fr/183754433  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Isabelle Attard, base Sycomore, accesat în  
  5. ^ http://lenouvelessai.nursit.com/spip.php?article17  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c Philippe Sprang (). „Les Inrocks - Isabelle Attard, la députée qui veut dynamiter le paysage politique français”. Les Inrocks. Accesat în . 
  7. ^ „Catalogue SUDOC”, Sudoc.abes.fr/db=2.1//srch?ikt=12&trm=183754433&cookie=u10178,klecteurweb,i250,b341720009+,sy,nlecteur+webopc,d2.1,e5acc69f7-19eb,a,h,r79.112.59.195,fy, accesat în  
  8. ^ „Isabelle Attard reçoit le prix de l'E-Toile d'Or 2014 « politique » – actu.fr”, Https://actu.fr/normandie/caen_14118/isabelle-attard-recoit-le-prix-de-le-toile-dor-2014-politique_2695405.html, accesat în   Legătură externa în |newspaper= (ajutor)
  9. ^ „Législatives : Isabelle Attard brigue la candidature écologiste”. Ouest-France.fr. Accesat în . .
  10. ^ „Liste des candidats aux législatives investis par le PS”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Jean-Pierre Lavisse officiellement exclu du Parti Socialiste”. archives.eelv.fr. . Accesat în . .
  12. ^ „Isabelle Attard, députée : « Pourquoi je quitte EELV »”. Rouges et verts. . Arhivat din original la . Accesat în . .
  13. ^ « Pourquoi nous quittons Nouvelle Donne ».
  14. ^ „Isabelle Attard, elle ne fait pas tapisserie”. Libération.fr. . Arhivat din original la . Accesat în . .
  15. ^ Isabelle Attard; Barbara Pompili; François de Rugy (). „Avis de Recherche: où est passée l'ambition d'un enseignement supérieur réellement démocratique et d'une recherche au service de la société ?”. Le Huffington Post. Accesat în . .
  16. ^ „Pour Fabius on peut librement exporter le DPI dans les pays autoritaires”. www.pcinpact.com. . Arhivat din original la . Accesat în . .
  17. ^ „Un jury citoyen pour distribuer l'enveloppe d'une députée”. Libération.fr. . Arhivat din original la . Accesat în . .
  18. ^ „Composition du groupe d'amitié France-Suède au 11 mai 2015 - 14ème législature - Assemblée nationale”. www.assemblee-nationale.fr. Accesat în . .
  19. ^ „Assemblée nationale - Consacrer le domaine public, à élargir son périmètre et à garantir son intégrité”. www.assemblee-nationale.fr. Accesat în . .
  20. ^ „Le "Journal d'Anne Frank" mis en ligne contre l'avis des ayants droit”. lepoint.fr. . Accesat în . .
  21. ^ „Prolongation de l'état d'urgence : quels députés ont dit non”. leparisien.fr. . Accesat în . .
  22. ^ „« À l'Assemblée nationale, ces derniers jours, j'ai eu honte »”. Reporterre. . Accesat în . .
  23. ^ „Isabelle Attard, une des rares candidates aux législatives soutenue par toutes les formations de gauche… battue au premier tour - Le Lab Europe 1”, Lelab.europe1.fr/isabelle-attard-la-seule-candidate-des-legislatives-soutenue-par-toutes-les-formations-de-gauche-battue-au-premier-tour-3357761, arhivat din original la , accesat în  

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Isabelle_Attard&oldid=16480714