Wikipedia

Iulian Nehendzi

metalurgist sovietic
Iulian Nehendzi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Skvîra, gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
Leningrad, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațieom de știință Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materInstitutul Politehnic din Dnipro[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]​
Premiul Stalin
Ordinul Insigna de Onoare
Ordinul Steagul Roșu al Muncii  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iulian Arkadievici Nehendzi (în rusă Юлиан Аркадьевич Нехендзи; n. , Skvîra, gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus – d. , Leningrad, RSFS Rusă, URSS) a fost un inginer metalurg sovietic, specializat în turnarea oțelului.

Biografie modificare

S-a născut pe 6/19 iunie 1901 în orașul Skvîra (aflat în prezent în regiunea Kiev din Ucraina) în familia unui mic slujbaș. A absolvit (cu medalie de aur) Școala Comercială nr. 1 din Ekaterinoslav (1918) și Institutul de Mine din Ekaterinoslav cu calificarea de inginer în producerea oțelului (1924).[1] A lucrat la uzina „Nevski” din Leningrad: turnător, maistru în secția de oțelărie, inginer, inginer șef adjunct al secției de oțelărie, inginer metalurg șef al uzinei (din 1932). În anii 1929, 1931–1932 și 1934 a urmat stagii de specializare în Germania și Suedia.[1]

Începând din ianuarie 1930 a predat în paralel la Institutul Politehnic „M.I. Kalinin” din Leningrad: a fost mai întâi conferențiar la Catedra de Metalurgia Fierului a Facultății de Metalurgie, iar în septembrie 1930 a fost numit șef al Catedrei de Turnarea Oțelului. În anul 1933 a devenit profesor universitar.[1][2] A dezvoltat bazele științifice ale cursului „Fundamentele teoretice ale turnării metalelor” pentru muncitorii din uzinele metalurgice.[2] În 1939–1941 a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Tehnologia și Cercetarea Materialelor.[2] În paralel, în perioada 1938–1941 a fost și șef de catedră la Institutul de Oțel „I.V. Stalin” din Moscova.[3]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost trimis la uzina de construcții de mașini „Uralmaș” din Sverdlovsk, unde a fost angajat în activități științifice și practice pentru aprovizionarea Armatei Sovietice cu tancuri și muniție.[3] În perioada 1943–1944 a fost profesor la Catedra de Turnarea Oțelului a Institutului de Oțel „I.V. Stalin”. La 15 noiembrie 1944 a fost eliberat de atribuțiile de profesor, dar a continuat să conducă lucrări de cercetare științifică și a fost numit coordonator științific al temei nr. 455.[3]

Începând din 1946 a fost șef de catedră la Institutul Politehnic „M.I. Kalinin” din Leningrad, iar concomitent în anii 1950 a condus și Catedra de Turnarea Oțelului a Institutului Politehnic prin Corespondență „Nord-Vest”.[4] În 1966 a condus Comisia NTO MAȘPROM pentru elaborarea unei nomenclaturi a proprietăților de turnare a aliajelor și standardizarea metodelor de determinare a acestora.[2]

A murit în mod neașteptat pe 19 februarie 1968[2] la Leningrad, din cauza unei boli de inimă.

Familie modificare

A fost căsătorit cu Nana Aleksandrovna, absolventă a secției de pian a Conservatorului din Leningrad, unde a fost studentă a profesorului Leonid Vladimirovici Nikolaev și colegă de clasă cu Pavel Alekseevici Serebreakov și Klimenti Arkadievici Korcimariov.[2] Cei doi au avut un fiu: Evgheni (n. 1927).[2]

Activitatea științifică modificare

Principalele direcții de cercetare ale profesorului Nehendzi au fost:[2]

  • fundamentele teoretice ale turnării metalelor,
  • proprietățile de turnare ale aliajelor,
  • turnarea oțelului.

În 1943 a condus un grup care a dezvoltat la uzina „Uralmaș” o tehnologie de turnare a turelelor de tancuri în matrițe metalice în loc de matrițe din nisip, ceea ce a făcut posibilă reducerea drastică a duratei procesului tehnologic și creșterea producției de tancuri, precum și creșterea rezistența turelelor împotriva obuzelor.[3] În procesul de dezvoltare a temei nr. 455, el a propus turnarea unei probe în formă de U pentru evaluarea fluidității și contracției oțelului, numită proba Nehendzi-Samarin (este încă folosită).[3]

A dezvoltat bazele științifice și metodele matematice pentru analiza transferului de căldură, a proceselor hidraulice, a formării structurilor și a proceselor de contracție în timpul turnării, a investigat efectul topirii și turnării în vid asupra furnalelor, precum și proprietățile tehnologice și mecanice ale aliajelor termorezistente, a creat instalații și metode noi de determinare a proprietăților de turnare și termofizice ale aliajelor.[2]

A participat la lucrările Congresului Internațional al Specialiștilor în Turnarea Metalelor (1956, 1963, 1967).[2] Este autor a peste 200 de lucrări științifice, inclusiv monografii.[4]

Premii și distincții modificare

  • Ordinul Insigna de Onoare (22 mai 1939) – „pentru îndeplinirea cu succes a misiunii guvernamentale de producție de muniție, pentru dezvoltarea de noi tipuri de muniție pentru Armata Roșie și Flota Navală și pentru desfășurarea exemplară a unei activități stahanoviste”[5]
  • Premiul Stalin clasa a III-a (1946) – pentru dezvoltarea și introducerea în producție a unei noi tehnologii de turnare a turelelor de tancuri grele, ceea ce a asigurat o creștere semnificativă a producției de tancuri

In memoriam modificare

În 2001 s-a desfășurat la Sankt Petersburg o conferință științifică și practică panrusă dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui I.A. Nehendzi și aniversării a 70 de ani a catedrei înființate de acesta.[4]

Lucrări (selecție) modificare

  • Стальное литье („Turnarea oțelului”, 1931)
  • Литые стальные снаряды („Obuze turnate din oțel”, 1939)
  • Кокильное литье („Turnarea în cochilie”, 1943)
  • Стальное литье („Turnarea oțelului”, 1948)

Traduceri în limba română modificare

  • Turnarea oțelului, Ed. Tehnică, București, 1952, 766 p.

Note modificare

  1. ^ a b c 85 лет кафедре … 2015, p. 43.
  2. ^ a b c d e f g h i j Отделение технологий материалов.
  3. ^ a b c d e 85 лет кафедре … 2015, p. 44.
  4. ^ a b c В. Серебро.
  5. ^ „Указ Президиума ВС СССР от 22.05.1939 «О награждении работников промышленности боеприпасов»”. КонсультантПлюс. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Нехендзи Юлиан Аркадьевич // 85 лет кафедре «Технология литейных процессов» НИТУ «МИСиС» / Сост.: В. Д. Белов, А. И. Батышев. — Moscova: НИТУ «МИСиС», 2015. — pp. 43–44.

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iulian_Nehendzi&oldid=16197686