Wikipedia

Iuri Naghibin

scriitor rus
Iuri Naghibin
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Moscova, Gubernia Moscova⁠(d), RSFS Rusă[6] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][3][7][2][4] Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBella Ahmadulina Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
scenarist
scriitor de literatură pentru copii[*]​
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​
memorialist[*]​
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[8] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
StudiiInstitutul de Cinematografie Gherasimov
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
PatronajVîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov[*][[Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov (Russian film school in Moscow)|​]]  Modificați la Wikidata
Specie literarăpovestire, nuvelă  Modificați la Wikidata
Note
PremiiMedalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​
Ordinul Revoluția din Octombrie[*]​
Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]​
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Ordinul Insigna de Onoare
Medalia „Pentru Apărarea Leningradului”[*]​
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]​
iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «70 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «70 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iuri Markovici Naghibin (în rusă Ю́рий Ма́ркович Наги́бин; n. , Moscova, Gubernia Moscova⁠(d), RSFS Rusă – d. , Moscova, Rusia) a fost un prozator, romancier și scenarist rus sovietic.

Biografie

modificare

Iuri Naghibin s-a născut la Moscova în 1920. Mama lui, Ksenia Naghibina, era însărcinată cu el, atunci când tatăl lui, Kirill Naghibin, un nobil rus, a fost executat sub acuzația că ar fi contrarevoluționar. Iuri a fost crescut de tatăl său vitreg, evreul Mark Leventhal, care a fost, de asemenea, arestat mai târziu și trimis în exil intern în Republica Komi din nordul Rusiei în 1927. Naghibin nu știa cine era tatăl său real, așa că a presupus că era parțial evreu (mama lui Iuri era de etnie rusă). El a aflat ulterior că ambii părinți erau de fapt ruși, dar s-a asociat în mod conștient poporului evreu și a condamnat antisemitismul, ca urmare a faptului că a suferit multe incidente antisemite în primii ani ai vieții.[9]

În 1938 a fost admis la Universitatea de Medicină din Moscova, dar a renunțat la studiile medicale pentru a urma cursuri la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK). A scris prima sa povestire în 1940 și a devenit în scurt timp membru al Uniunii Scriitorilor Sovietici. Educația sa a fost întreruptă după declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1942 a fost încorporat în Armata Roșie pe post de comisar politic. „Cunoașterea limbii germane mi-a determinat specialitatea militară. Am fost repartizat în departamentul 7 al Direcției politice a Armatei Sovietice - ceea ce însemna contrapropagandă. Am servit ca instructor politic și contrapropagandist, având un grad echivalat cu cel de locotenent. Mai întâi pe Frontul din Volhov și pe Frontul din Leningrad, apoi am fost trimis pe Frontul din Voronej”.[10] După ce a fost rănit grav și a fost internat o perioadă în spital s-a întors pe front pe post de corespondent de război. În 1943 a publicat primul său volum de povestiri.

Nagibhin a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori sovietici de scenarii, dar el a scris, de asemenea, mai multe nuvele și romane, precum și multe povestiri și articole de ziar.[11] Printre subiectele pe care le-a explorat s-au numărat Marele Război pentru Apărarea Patriei, viața oamenilor simpli după război, amintirile din copilărie, viața rurală, chestiunile ecologice și istoria Rusiei. Scenariile sale, care aveau adesea o orientare ideologică comunistă, erau adaptări ale scrierilor sale (unele inspirate din viețile unor compozitori ruși precum Ceaikovski și Rahmaninov) sau povești petrecute în Rusia contemporană.[11] Naghibin a călătorit mult atât în interiorul, cât și în afara URSS, ceea ce i-a influențat și scrierile. El este cunoscut pentru romanul Cortul roșu, care prezintă povestea expediției lui Umberto Nobile la Polul Nord. Romanul a fost adaptat ulterior de el în filmul cu același nume din 1969 (scenariul a fost rescris masiv în cursul procesului de filmare).[12] Naghibin a fost coscenarist al filmului sovieto-japonez Vânătorul din taiga (1975), regizat de Akira Kurosawa, care a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1976.[13]

În octombrie 1993 a semnat Scrisoarea celor patruzeci și doi de intelectuali ruși împotriva încercării de lovitură de stat din Rusia.[14]

Naghibin a fost căsătorit de șase ori, dar nu a avut copii. Printre soțiile sale s-au numărat Valentina Lihaciova - fiica lui Ivan Lihaciov, directorul fabricii de automobile ZiL - și apreciata poetă sovietică Bella Ahmadulina. Ultima sa soție, Alla Naghibina, a afirmat: „Ne-am întâlnit la o petrecere. El era căsătorit, iar eu la fel... Nu am fost primită bine la Moscova. Nimeni nu putea fi lângă el după Bella. Bella era incredibil de talentată și de frumoasă, era o personalitate a acelei vremi. Naghibin, de asemenea, nu era un băiat obișnuit. Era bogat ca Cresus și frumos ca Alain Delon”.[10] Cu toate acestea, ei au trăit împreună timp de 25 de ani, până la moartea lui Naghibin.

Iuri Naghibin murit la Moscova la 17 iunie 1994 și a fost înmormântat în Cimitirul Novodevici.

Scenarii

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b Juri Markowitsch Nagibin, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  2. ^ a b Russkaia literatura XX veka. Tom 2, 2005[*][[Russkaia literatura XX veka. Tom 2, 2005 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  6. ^ Нагибин Юрий Маркович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  7. ^ Jurij M. Nagibin, Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Iuri Naghibin, The Diary. ed. Iuri Kuvaldin, Moscova: Book Garden, 1996, 676 pages. ISBN: 5-85676-043-3
  10. ^ a b Yuri Nagibin. A Tram's Shore Arhivat în , la Wayback Machine. documentary by Russia-K, 2010
  11. ^ a b Galbraith (2002), p. 509.
  12. ^ „Красная палатка. 1. Два фильма”. www.vilavi.ru. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „The 48th Academy Awards (1976) Nominees and Winners”. oscars.org. Accesat în . 
  14. ^ Izvestia (în rusă). https://web.archive.org/web/20110716043414/http://vivovoco.rsl.ru/VV/PAPERS/HONOUR/LETT42.HTM. Arhivat din original la . Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  15. ^ Galbraith (2002), p. 724.

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iuri_Naghibin&oldid=16669388