Ivan Borkovský
Ivan Borkovský | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Ivan Borkovskyj-Dunin |
Născut | [1][2] Ciortoveț, Q11825602(d), Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria |
Decedat | (78 de ani)[1][2] Praga, Cehoslovacia[3][1] |
Înmormântat | Cimitirul Olšany[*][4] |
Număr de copii | 1 |
Cetățenie | Austro-Ungaria Cehoslovacia (–) |
Ocupație | arheolog antropolog cadru didactic universitar[*] autor de non-ficțiune[*] |
Limbi vorbite | limba rusă limba ucraineană[5] limba cehă[5] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Carolină |
Organizație | Universitatea Liberă Ucraineană[*] |
Partener(ă) | Libuše Jansová[*] |
Modifică date / text |
Ivan Borkovský (n. , Ciortoveț, Q11825602(d), Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , Praga, Cehoslovacia) a fost un arheolog cehoslovac născut în Ucraina. În tinerețe a luptat în armata austro-ungară împotriva rușilor în Primul Război Mondial. Mai târziu a servit în Războiul de Independență al Ucrainei și a luptat atât pentru Armata Albă, cât și pentru cea Roșie în Războiul Civil Rus. A fugit în Cehoslovacia în 1920 și s-a stabilit acolo după o perioadă petrecută în lagăre de prizonieri. A absolvit Universitatea Carolină, unde s-a specializat în arheologie, și a întreprins săpături la Cetatea din Praga, Palatul Černín(d) și alte obiective arheologice.
Descoperirea scheletului de la Cetatea din Praga(d) a provocat un conflict între Borkovský și forțele de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Borkovský a fost impus să declare că scheletul este de origine germanică, ca după război să revină la concluziile sale inițiale că originea acestuia este slavă. A fost președinte al Societății de Arheologie a Academiei de Științe a Cehoslovaciei(d).
Tinerețe
modificareIvan Borkovský s-a născut la 8 septembrie 1897 la Chortovec, lângă Horodenka(d), pe atunci oraș din Regatul Galiției și Lodomeriei, în partea de vest a Ucrainei de azi.[6][7] Părinții săi erau nobili ucraineni săraci. A fost botezat Ivan Borkovskîi-Dunin.[7][6] A urmat școala gramaticală la Stanislavov între 1909 și 1913 și apoi a studiat pedagogia.[7]
Borkovský s-a înrolat în armata austro-ungară în 1915 și a luptat împotriva Rusiei în timpul Primului Război Mondial.[8] Între 1918 și 1920 a luptat în Războiul de Independență al Ucrainei și a fost implicat și în Războiul Civil Rus, mai întâi de partea Armatei Albe și apoi de partea Armate Roșii adversare.[7][8] A fost unul din numeroșii ucraineni care au fugit de război în Cehoslovacia în 1920.[8] Primii ani aici i-a petrecut prin lagăre la Holešov(d), Liberec și Josefov(d). Întrucât educația sa anterioară nu era recunoscută de autoritățile cehoslovace, Borkovský s-a văzut nevoit să urmeze din nou școala gramaticală, la Josefov, unde a absolvit studiile în 1925.[7]
Din 1922 Borkovský a participat la o prelegere despre epoca preistorică la Universitatea Carolină din Praga, iar între 1923 și 1926 a fost asistent științific voluntar la Institutul Arheologic de Stat.[6][7] Mai târziu s-a alăturat unui curs de licență la universitate și a absolvit în 1929.[6] La începutul carierei sale, s-a specializat în epoca de piatră târzie(d).[6]
Scheletul de la Cetatea din Praga
modificareÎn 1926, Borkovský a fost numit asistent al lui Karel Guth(d), șeful Departamentului de arheologie istorică al Muzeului Național, și a fost însărcinat cu săpături la Cetatea din Praga, ca parte a Comisiei de cercetare a Cetății din Praga. În 1928, Borkovský a excavat scheletul de la Cetatea din Praga(d) dintr-un mormânt din secolul al IX-lea. Descoperirea nu a fost publicată imediat, întrucât de publicarea descoperirilor se ocupa Guth care adesea întârzia cu articolele sale.[8]
Borkovský a continuat să execute săpături arheologice pe un cimitir slav timpuriu din Piața Loreto, în fața Palatului Černín(d) din Praga, în 1934-1935.[6][7] De asemenea, a condus săpăturile unui cimitir medieval de pe strada Bartolomejska în 1936, în ajunul construirii în acest loc a unui nou sector de poliție.[7] Între 1932 și 1936 a gestionat și catalogarea colecției de arheologie a Muzeului „Josef Antonín Jíra”.[6][7] Aici a descoperit primele artefacte ceramice slave timpurii care au dovedit prezența slavilor în Boemia la începutul secolului al VI-lea d.Hr.[6] Borkovský și-a publicat descoperirile în cartea Old Slavonic Ceramics in Central Europe („Ceramică slavă veche în Europa Centrală”), pe care a tipărit-o din fonduri proprii în 1940.[7] În același an, Borkovský a fost transferat la Institutul Arheologic de Stat.[6]
În acest răstimp, Borkovský juca un rol activ în comunitatea ucraineană exilată în Praga: din 1933 a predat la Universitatea Liberă Ucraineană(d), iar mai târziu a devenit profesor titular și a ocupat funcția de rector din 1939 până în 1942.[7]
Conflictul cu autoritățile naziste și cele sovietice
modificareGermania nazistă a ocupat Cehoslovacia înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și s-a arătat dornică să promoveze teoria implicării timpurii a germanicilor și nordicilor în această regiune pentru a-și justifica ocupația. Descoperirile lui Borkovský despre așezarea timpurie a slavilor contraziceau linia nazistă, astfel încât acesta a fost forțat să-și retragă cartea din 1940, fiind amenințat că va fi trimis într-un lagăr de concentrare. Sub presiunea Germaniei, Borkovský a publicat un articol care identifica mormântul ca fiind de origine nordică. În 1945 Cehoslovacia a fost ocupată de forțele sovietice, iar din cauza lucrării sale pro-germane Borkovský a devenit deja incomod sovieticilor.[8] NKVD, poliția secretă sovietică, l-a arestat în mai, în ciuda explicațiilor lui că lucrarea a fost publicată în urma constrângerii naziste.[7][8] Borkovský a fost încărcat într-un transport pornit spre unul din gulagurile siberiene, dar a fost salvat în ultimul moment prin intervenția lui Jaroslav Böhm(d), directorul Institutului Arheologic de Stat.[7] În 1946, Borkovský a publicat o lucrare revizuită care a identificat din nou mormântul ca având origini slave, și anume ca fiind al unui nobil slav din dinastia Přemyslid.[8]
Cariera postbelică
modificareBorkovský a devenit mai târziu director al noului departament de arheologie istorică la Institutul de arheologie, care s-a alăturat Academiei de Științe a Cehoslovaciei în 1952.[8] El a contribuit la înțelegerea aspectului Cetății din Praga de-a lungul istoriei, în special la începutul Evului Mediu. În 1950-1951 a descoperit, pe teritoriul cetății, temeliile Bisericii Fecioarei Maria(d) care, fiind datată din cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea, a fost identificată drept cea mai veche biserică din cetate.[7] Borkovský a efectuat, de asemenea, cercetări la Mănăstirea Sf. Agnes(d), Mănăstirea Sf. Anna și Capela Betleem demolată din orașul vechi, care au fost servit ca repere importante în înțelegerea dezvoltării medievale a Pragăi.[7] A mai condus studiul fortificației Levý Hradec(d) până în 1954 și a fost implicat în cercetarea mănăstirii Sf. Jiří.[6][7]
Din 1954, Borkovský a fost angajat de Institutul de Arheologie pentru a continua studiile la Cetatea din Praga. În același an, a primit Premiul pentru știință al orașului Praga și a primit titlul de doctor în știință.[6][7] A rămas în serviciul Institutului pentru tot restul vieții. Borkovský a fost președinte al Societății de Arheologie a Academiei de Științe a Cehoslovaciei(d) din 1968 până în 1975 și este recunoscut drept fondatorul școlii de arheologie medievală din Cehia modernă.[7] A murit la Praga la 17 martie 1976.[6]
Note
modificare- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Ivan Borkovský, accesat în
- ^ The Fine Art Archive, accesat în
- ^ BillionGraves
- ^ a b CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l Sklenář, Karel. „Borkovsky, Ivan 8.9.1897 - 17.3.1976”. Generální Heslář Biografického Slovníku Českých Zemí (Biographical Dictionary of the Czech Lands). Institute of History, Czech Academy of Sciences. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r „Ivan Borkovský”. Prague City Museum. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h Saunders, Nicholas J.; Frolík, Jan; Heyd, Volker (). „Zeitgeist archaeology: conflict, identity and ideology at Prague Castle, 1918–2018”. Antiquity (în engleză). 93 (370): 1009–1025. doi:10.15184/aqy.2019.107. ISSN 0003-598X.