Ivan Svitlîcinîi
| Ivan Svitlîcinîi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Polovînkîne, Raionul Starobilsk, RSS Ucraineană, URSS |
| Decedat | (63 de ani) Kiev, Ucraina |
| Înmormântat | cimitirul Baikove[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Ucraina |
| Ocupație | scriitor poet traducător |
| Limbi vorbite | limba ucraineană |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Stat din Harkov[*] |
| Limbi | limba ucraineană |
| Patronaj | Universitatea de Stat din Harkov[*] |
Modifică date / text  | |
Ivan Oleksiiovîci Svitlîcinîi (în ucraineană Іва́н Олексі́йович Світли́чний; n. , Polovînkîne, Raionul Starobilsk, RSS Ucraineană, URSS – d. , Kiev, Ucraina) a fost un poet ucrainean, critic literar și disident sovietic(d).
Biografie modificare
Ivan Svitlîcinîi s-a născut la 20 septembrie 1929 în Polovîkino, regiunea Luhansk, în familia unor fermieri.[1][2]
În 1952 a absolvit facultatea de filologie a Universității din Harkiv(d). În 1954 a obținut doctoratul la Institutul de Literatură „Șevcenko” din Kiev. Din 1954 până în 1965 a lucrat ca redactor la revista literară „Dnepr”.[1]
Svitlîcinîi s-a împrietenit cu Vasîl Sîmonenko(d) și l-a ajutat să-și promoveze poeziile în samizdat (literatură tipărită clandestină) și magnitizdat(d) (înregistrări audio clandestine).[2] Creația lui Svitlîcinîi a fost tradusă în rusă de către disidentul Iuli Daniel(d).[2]
La începutul anilor 1960, Svitlîcinîi a fost unul dintre fondatorii Clubului Tineretului Creativ din Kiev. Acest club al intelectualilor ucraineni de stânga era urmărit îndeaproape de KGB-ul ucrainean. În august 1965 Svitlîcinîi a fost arestat pentru implicarea sa în club și a fost închis timp de un an într-un lagăr de muncă.[1]
În ianuarie 1971, Svitlîcinîi și alți 18 oameni au fost arestați în legătură cu cazul lui Iaroslav Doboș – un belgian de 24 de ani de origine ucraineană, care fusese recrutat de o organizație naționalistă ucraineană pentru a distribui literatură anticomunistă în Ucraina. Svitlîcinîi era unul dintre principalele contacte ale lui Doboș. El a fost condamnat la șapte ani de muncă silnică și cinci ani de exil.[2] Și-a ispășit sentința în lagărul de muncă Perm-35.[1]
În 1977, Andrei Saharov a inclus numele lui Svitlîcinîi într-un apel adresat lui Jimmy Carter.[3]
Eliberarea lui Svitlîcinîi a venit în ianuarie 1983. S-a întors într-o stare gravă de sănătate, suferind un accident vascular cerebral în timpul aflării în lagărul de prizonieri. A rămas paralizat în ultimii trei ani ai vieții, nefiind capabil să se miște sau să vorbească.[2]
Ivan Svitlîcinîi a murit la 25 octombrie 1992. A fost înmormântat la Kiev, în cimitirul Baikove(d).[2]
Svitlîcinîi a devenit membru al PEN Clubului Internațional în 1978 și al Uniunii Scriitorilor din Ucraina în 1990.[2] În 1989, Svitlîcinîi a primit premiul „Vasîl Stus”(d).[2] În 1994 i s-a acordat post-mortem Premiul Național „Taras Șevcenko”(d).[2]
Svitlîcinîi a fost fratele disidentei și activistei pentru drepturile omului Nadiia Svitlîcina(d).[4]
Note modificare
- ^ a b c d „Obituary: Ivan Svetlichny”. The Independent (în engleză). . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i „SVITLYCHNY, Ivan Oleksiyovych :: museum.khpg.org”. museum.khpg.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Times (). „List of 15 Dissidents In Appeal by Sakharov”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Accesat în .
- ^ „7.13 News in brief”. A Chronicle of Current Events. . Accesat în .