Ivan Svitlîcinîi

poet ucrainean, disident
Ivan Svitlîcinîi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Polovînkîne, Raionul Starobilsk, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
Kiev, Ucraina Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Baikove[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ucraineană Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Stat din Harkov[*]
Limbilimba ucraineană  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea de Stat din Harkov[*]  Modificați la Wikidata

Ivan Oleksiiovîci Svitlîcinîi (în ucraineană Іва́н Олексі́йович Світли́чний; n. , Polovînkîne, Raionul Starobilsk, RSS Ucraineană, URSS – d. , Kiev, Ucraina) a fost un poet ucrainean, critic literar și disident sovietic⁠(d).

Biografie

modificare

Ivan Svitlîcinîi s-a născut la 20 septembrie 1929 în Polovîkino, regiunea Luhansk, în familia unor fermieri.[1][2]

În 1952 a absolvit facultatea de filologie a Universității din Harkiv⁠(d). În 1954 a obținut doctoratul la Institutul de Literatură „Șevcenko” din Kiev. Din 1954 până în 1965 a lucrat ca redactor la revista literară „Dnepr”.[1]

Svitlîcinîi s-a împrietenit cu Vasîl Sîmonenko⁠(d) și l-a ajutat să-și promoveze poeziile în samizdat (literatură tipărită clandestină) și magnitizdat⁠(d) (înregistrări audio clandestine).[2] Creația lui Svitlîcinîi a fost tradusă în rusă de către disidentul Iuli Daniel⁠(d).[2]

La începutul anilor 1960, Svitlîcinîi a fost unul dintre fondatorii Clubului Tineretului Creativ din Kiev. Acest club al intelectualilor ucraineni de stânga era urmărit îndeaproape de KGB-ul ucrainean. În august 1965 Svitlîcinîi a fost arestat pentru implicarea sa în club și a fost închis timp de un an într-un lagăr de muncă.[1]

În ianuarie 1971, Svitlîcinîi și alți 18 oameni au fost arestați în legătură cu cazul lui Iaroslav Doboș – un belgian de 24 de ani de origine ucraineană, care fusese recrutat de o organizație naționalistă ucraineană pentru a distribui literatură anticomunistă în Ucraina. Svitlîcinîi era unul dintre principalele contacte ale lui Doboș. El a fost condamnat la șapte ani de muncă silnică și cinci ani de exil.[2] Și-a ispășit sentința în lagărul de muncă Perm-35.[1]

 
Mormântul lui Svitlîcinîi în cimitirul Baikove⁠(d)

În 1977, Andrei Saharov a inclus numele lui Svitlîcinîi într-un apel adresat lui Jimmy Carter.[3]

Eliberarea lui Svitlîcinîi a venit în ianuarie 1983. S-a întors într-o stare gravă de sănătate, suferind un accident vascular cerebral în timpul aflării în lagărul de prizonieri. A rămas paralizat în ultimii trei ani ai vieții, nefiind capabil să se miște sau să vorbească.[2]

Ivan Svitlîcinîi a murit la 25 octombrie 1992. A fost înmormântat la Kiev, în cimitirul Baikove⁠(d).[2]

Svitlîcinîi a devenit membru al PEN Clubului Internațional în 1978 și al Uniunii Scriitorilor din Ucraina în 1990.[2] În 1989, Svitlîcinîi a primit premiul „Vasîl Stus”⁠(d).[2] În 1994 i s-a acordat post-mortem Premiul Național „Taras Șevcenko”⁠(d).[2]

Svitlîcinîi a fost fratele disidentei și activistei pentru drepturile omului Nadiia Svitlîcina⁠(d).[4]

  1. ^ a b c d „Obituary: Ivan Svetlichny”. The Independent (în engleză). . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h i „SVITLYCHNY, Ivan Oleksiyovych :: museum.khpg.org”. museum.khpg.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Times (). „List of 15 Dissidents In Appeal by Sakharov”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  4. ^ „7.13 News in brief”. A Chronicle of Current Events. . Accesat în .