Ivan Velho
Velio IO.jpg
Date personale
Nume la naștereИван Осипович Велио
Născut1830
Țarskoe Selo, Imperiul Rus
Decedat1899
Imperiul Rus
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieguvernator Modificați la Wikidata
Al 13-lea guvernator al guberniei Basarabia
În funcție
28 decembrie 1862 – august 1863
Precedat deFanton de Verrayon
Succedat dePlaton Antonovici

PremiiOrdinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*]
Order of Saint Anna, 2nd class[*]
Order of Saint Stanislaus, 2nd class[*]
Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[*]
Ordinul Regal Albert de Saxonia[*]
Order of the Medjidie[*]
Order of St. Vladimir, 3rd class[*]
Order of Saint Stanislaus, 1st class[*]
Order of the Red Eagle 1st Class[*]
Alma materImperial Alexander Lyceum[*]

Ivan Osipovici Velio (Welho)[1] (în rusă Иван Осипович Велио; n. 6 octombrie 1830 – d. 30 ianuarie 1899) a fost un om de stat rus (provenit dintr-o familie nobilă de origine portugheză)[2] și guvernator al Basarabiei între anii 18621863.

BiografieModificare

Ivan, ful generalului-comandant de cavalerie din Țarskoe Selo, Osip Osipovici Velio, s-a născut în 1830.

A fost educat la liceul imperial „Aleksandrovsk”. La absolvire, în 1847 a fost angajat la Ministerul imperial al Afacerilor Externe, și a fost un secretar senior la misiunile din Dresda (1854) și Bruxelles (1858).

La începutul anilor 1860 Velio s-a întors în Rusia și a fost numit guvernator-adjunct de Herson (1861), iar apoi a ocupat postul de guvernator al Basarabiei (1862–63). În 1863 a fost numit primar al Odesei, în 1865, guvernator al guberniei Simbirsk.

La sfârșitul anului 1866, Velio a fost numit director-executiv al Departamentului de Poliție, în 1868 – director al departamentului poștal.

În 1880, Velio a fost pus responsabil asupra nou formatului Departament de Poliție, în 1881 – numit senator, iar la 14 mai 1896 – membru al Consiliului de Stat.

ReferințeModificare

  1. ^ Наместники, губернаторы Бессарабии
  2. ^ ru Велио, дворянский род // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.

Legături externeModificare