Ivan Vladimirovici Miciurin

botanist rus
Ivan Vladimirovici Miciurin
Date personale
Născut[3] Modificați la Wikidata
Michurovka⁠(d), Pronsk County⁠(d), gubernia Reazan⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Miciurinsk, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMiciurinsk Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus (–)
 Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă ()
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
genetician[*]
pomologist[*][[pomologist (person studying pomology)|​]] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniubiologie
botanică  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Rusă de Științe[1]
Academia Agricolă Unională „V. I. Lenin”[*][2]  Modificați la Wikidata
DoctoranziGorșkov, Iosif Stepanovici[*][[Gorșkov, Iosif Stepanovici |​]]
Sergey Ivanovitsj Isaev[*]
Iakovlev, Pavel Nikanorovici[*][[Iakovlev, Pavel Nikanorovici |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Lenin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
orden Sveatoi Annî 3-i stepeni[*][[orden Sveatoi Annî 3-i stepeni (Order of chivalry of Imperial Russia)|​]] ()[1]
zaslujennîi deiatel nauki i tehniki RSFSR[*][[zaslujennîi deiatel nauki i tehniki RSFSR (honorary title of the Soviet Union and Russia)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Ivan Vladimirovici Miciurin (în rusă: Иван Владимирович Мичурин, n. , Michurovka⁠(d), Pronsk County⁠(d), gubernia Reazan⁠(d), Imperiul Rus – d. , Miciurinsk, RSFS Rusă, URSS) a fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe. În România a rămas cunoscut sub denumirea de „Grădinarul Miciurin”.

În 1875 își începe activitatea care îl va face celebru, selecția pomilor fructiferi.

În 1918 Miciurin a dat în primire statului pepiniera sa experimentală rămânând conducător al ei.

În 1920 Lenin ordonă o analiză a rezultatelor activității lui Miciurin. În 1923 Consiliul Comisarilor Poporului acordă „livezii lui Miciurin” statutul de instituție de importanță națională. În 1928 statul sovietic înființează o stațiune de selecție genetică bazată pe grădina lui Miciurin, care în 1934 va deveni „Laboratorul central genetic Miciurin”.

Bustul lui Ivan Vladimirovici Miciurin din faţa Universităţii din Moscova

Metodele lui de încrucișare între plante care cresc în zone geografice îndepărtate au fost folosite apoi și de alți selecționiști. Sovieticii încep cultura hibrizilor lui de măr, păr, cireș. El a fost cel care a început creșterea hibrizilor de struguri, caise, cireș dulce în zonele nordice.

În timpul campaniei lîsenkoiste⁠(en)[traduceți] Miciurin a fost promovat ca lider sovietic în teoria evoluției, propaganda subliniind superioritatea și productivitatea biologiei sovietice miciuriniste (мичуринская биология) față de biologia neproductivă weismannist⁠(en)[traduceți]-morganist-mendelistă capitalistă. De fapt teoria lui Miciurin despre influența mediului asupra eredității era o variantă a lamarckismului⁠(fr)[traduceți]. Poziția lui era că sarcina unui selecționist era de a asista și îmbunătăți selecția naturală. În URSS a fost larg popularizată declarația lui că „Nu ne putem aștepta la favoruri din partea naturii. Să i le luăm - asta e sarcina noastră”.

De-a lungul vieții Miciurin a creat peste 300 noi soiuri de plante. A fost decorat cu Ordinul Lenin și Ordinul Steagul Roșu al Muncii pentru realizările sale.

În onoarea lui au fost denumite o serie de localități și străzi din Rusia, Belarus, Ucraina și Kazahstan; satul Miciurin din raionul Drochia (Republica Moldova), dar și specia Aronia mitschurinii (A.K.Skvortsov & Maitul., 1982).

  1. ^ a b Ștrihi k voprosu ob «ucenike» i «ucitele» (T.D. Lîsenko i I.V. Miciurin)[*][[Ștrihi k voprosu ob «ucenike» i «ucitele» (T.D. Lîsenko i I.V. Miciurin) (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Posledstvia Avgustovskoi sessii VASHNIL dlea agrobiologiceskoi nauki na Dalnem Vostoke[*][[Posledstvia Avgustovskoi sessii VASHNIL dlea agrobiologiceskoi nauki na Dalnem Vostoke (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Мичурин Иван Владимирович (în rusă), Marea Enciclopedie Rusă, accesat în  
  4. ^ Ivan Vladimirovič Mičurin, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ Ivan Vladimirovich Michurin, SNAC, accesat în  
  6. ^ Мичурин Иван Владимирович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ Iwan Wladimirowitsch Mitschurin, Brockhaus Enzyklopädie 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ivan Vladimirovici Miciurin