Jacob de Neuschotz
Jacob de Neuschotz | |
Jacob de Neuschotz | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1817 Herța, Moldova |
Decedat | (71 de ani) Iași, România |
Cetățenie | România Austro-Ungaria |
Ocupație | om de afaceri bancher[*] |
Activitate | |
Premii | Komtur des Franz-Joseph-Ordens[*] Ordinul Coroana României[1] Orden Takovskog krsta[*] |
Modifică date / text |
Jacob de Neuschotz (alternativ cunoscut și sub numele de Jacob Neuschotz, Iacob de Neuschotz, Jacob von Neuschotz, Jacques de Neuschotz etc., n. 1817, Herța, Moldova – d. , Iași, România),[2] a fost un om de afaceri și bancher filantrop de origine evreiască,[3][4][5] pionier al domeniului asigurărilor în Moldova.
Viața și afacerile
modificareS-a născut în împrejurimile orașului Herța, fiind fiul Wolf și Rosa Neuschotz.[2] Wolf Neuschotz era un fermier evreu ce deținea terenuri agricole și păduri extinse, pe care le-a pierdut în timpul unui proces foarte lung și complex. Tatăl, deprimat de pierderea proprietății s-a îmbolnăvit și a decedat curând, lăsând în urmă doi copii. Rosa Neuschotz s-a stabilit apoi la Iași, unde Jacob s-a căsătorit și a început afacerile alături de soția sa Fanny.[3] După aproximativ zece ani, Jacob deținea un magazin pe Ulița Mare, dar afacerea sa a fost lovită de criza economică și întreaga avere a fost pierdută. A început să lucreze drept contabil pentru un mare comerciant și și-a reclădit treptat averea, după care a intrat în domeniul bancar.
Afacerile lui Neuschutz s-au dezvoltat atât de mult încât, în 1849, a acordat un împrumut de 6.000 de monede de aur domnitorului Mihail Sturza, fapt care i-a adus o reputație deosebit de bună. Banca Neuschotz, situată pe strada Golia, a fost una dintre favoritele locuitorilor Moldovei, oferind o dobândă de 7,5% pe an. În acest fel, economiile acestora au fost utilizate pentru finanțarea construcției noii căi ferate.
Neuschotz a fost acționar majoritar la marile companii de asigurări din acele timpuri și a fost printre membrii consiliului de administrație al României.
Jacob Neuschotz și soția sa, Fanny, au avut patru copii. La un an de la moartea soției sale, Jacob s-a recăsătorit cu cea de-a doua soție, Adelaide de Jolles din Dresda.[5]
Activitatea de filantrop
modificareEste ctitor al Palatului Neuschotz[6] (monument cod IS-II-m-B-03838) din Iași și al Templului Neuschotz situat în curtea celui dintâi (până la demolarea sa).[7] A fondat, întreținut și sponsorizat „Orfaneum Iacob și Fanny Neuschotz”; parte din orfanii crescuți și educați aici au fost trimiși la studii înalte, inclusiv în străinătate.[4] În timpul epidemiei de holeră din 1866 a întreținut un așezământ de îngrijire, casă a aproximativ 5000 de oameni. La fel, pe timpul foametei care a atins Moldova în anul ce a urmat, a cumpărat porumb de 1000 de galbeni pentru ajutorarea oamenilor de pe moșia sa din Șerbești (județul Tecuci).[5] A contribuit la emanciparea culturală și morală a evreilor moldoveni (dar nu numai), ajutând un număr important de studenți să urmeze studii în vestul Europei.
De asemenea, a onorat cu numele său diverse societăți de binefacere. un premiu al Academiei Române a fost constituit din veniturile realizate de pe urma donației filantropului ieșean.[8]
A primit diverse titluri din partea conducătorilor vremii. Cu toate acestea, nu a primit niciodată cetățenie română din partea Parlamentului,[5] în ciuda faptului că a fost născut pe teritoriul țării, pe care a slujit-o de-a lungul întregii vieți.
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ https://frgheorghe.wordpress.com/jacob-de-neuschotz-un-om-fericit/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b „Jacob von Neuschotz la Geni”.
- ^ a b ***, Viața lui Iacob de Neuschotz, Iași, editat de V. Negruți, 1889
- ^ a b ***, Acte concernând fundația Casei de Orfani Iacob și Fani Neuschotz, Iași, Goldner,1914
- ^ a b c d Gheorghe Samoilă. „Jacob de Neuschotz – un OM fericit”. Accesat în .
- ^ „Palatul Neuschotz, azi Restaurant Select”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri: pînă la 1821, Casa Editorială Demiurg, 2007, ISBN: 978-973-7603-83-8, p. 390.
- ^ „Academia Română - Sesiunea generală din 1889 Arhivat în , la Wayback Machine.”, Familia, An XXV, nr. 14, 14 aprilie 1889, pp. 14-15.