Jacques Balmat
| Jacques Balmat | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Chamonix, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța |
| Decedat | septembrie 1834 (72 de ani) Sixt, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța |
| Cetățenie | Kingdom of Sardinia[*] |
| Ocupație | alpinist[*] mountain guide[*] amateur geology[*] explorator |
| Limbi vorbite | limba franceză |
Modifică date / text  | |
Jacques Balmat (n. , Chamonix, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța – d. septembrie 1834, Sixt, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța) a fost alpinist și călăuză montană în Savoia, născut ca cetățean al Regatului Sardiniei.
Biografie modificare
Născut în valea Chamonix, a fost vânător de capre sălbatice și colecționar de cristale. El a efectuat prima ascensiune a vârfului Mont Blanc împreună cu medicul Michel-Gabriel Paccard la 8 august 1786. Pentru această realizare, regele Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei i-a acordat titlul onorific le Mont Blanc.
După ascensiunea reușită, Balmat a primit premiul promis cu 25 de ani în urmă de Horace-Bénédict de Saussure primului om care va urca pe Mont Blanc. La 3 august 1787 a urcat vârful din nou, împreună cu de Saussure și alți 16 oameni.
În timpul războaielor napoleoniene, Savoia a trecut sub control francez, iar Jacques Balmat a devenit membru al consiliului comunei. A efectuat o tentativă nereușită de a introduce oile merinos în valea Chamonix.[2]
Balmat a fost criticat pentru relatarea autobiografică a ascensiunii, publicată ulterior în engleză sub titlul Jacques Balmat or The First Ascent of Mont Blanc: A True Story,[3] în care rolul doctorului Paccard a fost minimalizat. Milner a descris relatarea lui Balmat ca fiind „cețos de romantică și în mare parte fictivă” și a citat patru analiști ai istoriei alpinismului care au găsit erori în versiunea relatată de Balmat.[4]
Shipton l-a descris pe Balmat ca fiind „lăudăros și îngâmfat” și a spus că „are un caracter vanitos și răutăcios. Succesul i s-a urcat la cap și în curând a început să amplifice rolul jucat de el.”[5]
Balmat a murit după ce a căzut de pe o stâncă în timp ce căuta aur în valea Sixt în 1834.[3]
Note modificare
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Milner, C. Douglas (). Mont Blanc and the Aiguilles. Londra: Robert Hale Limited. p. 28.
- ^ a b Oxley, T. Louis (). Jacques Balmat or The First Ascent of Mont Blanc: A True Story. Londra: Kerry & Endean. Accesat în .
- ^ Milner, C. Douglas (). Mont Blanc and the Aiguilles. Londra: Robert Hale Limited. p. 16.
- ^ Shipton, Eric (). Mountain Conquest. New York: American Heritage Publishing Co. pp. 21–28.
