Jacques Madaule

scriitor francez
Jacques Madaule
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Castelnaudary, Languedoc-Roussillon, Franța[2] Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[1][3][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[4][5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Madeleine Barthélemy-Madaule[*][[Madeleine Barthélemy-Madaule (filosoafă franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Pierre Madaule[*][[Pierre Madaule |​]]
Edmond Puységur[*][[Edmond Puységur (scriitor francez)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea republicană populară[*]  Modificați la Wikidata
Premii grand prix national des Lettres[*][[grand prix national des Lettres |​]] ()
prix Albéric-Rocheron[*][[prix Albéric-Rocheron (Literary award in history and sociology)|​]] ()

Jacques Madaule (n. ,[1][2] Castelnaudary, Languedoc-Roussillon, Franța[2] – d. ,[1][3][2] Paris, Île-de-France, Franța[4][5]) a fost un scriitor, intelectual catolic și politician francez.

BiografieModificare

Născut în Castelnaudary (departamentul Aude), Jacques Madaule a urmat studiile universitare la Toulouse și a terminat pe primul loc concursul Agrégation d'histoire⁠(fr) în anul 1922. Membru al institutului École française de Rome⁠(fr), a activat ca profesor de istorie între 1935 și 1958 la licee din Tunis, Poitiers și Paris, terminându-și cariera didactică la liceul Michelet din Vanves.

Discipol al lui Emmanuel Mounier și al istoricului Jules Isaac, a colaborat la revista Esprit . A dedicat mai multe lucrări lui Paul Claudel și lui Dante.

În timpul ocupației germane din al Doilea Război Mondial, a editat, împreună cu François Perroux, revista de orientare pétainistă La Communauté française („Comunitatea franceză”).[6]

Fondator în 1948 al asociației Amitié judéo-chrétienne de France („Prietenia iudeo-creștină în Franța”) și președinte al acesteia între 1948-1975, Jacques Madaule a militat intens în favoarea renunțării oficiale la antiiudaism din partea Bisericii Romano-Catolice, în special în perioada desfășurării Conciliului Vatican II.[7]

Afiliat politic în Mișcarea Republicană Populară⁠(fr) (MRP), a devenit consilier al Ministrului de Stat Francisque Gay⁠(en) și a fost ales primar în Issy-les-Moulineaux (1949-1953).[7]

Jacques Madaule a fost președinte al Comitetului național al scriitorilor din Franța. În 1964, a publicat sub forma unei vaste fresce autobiografice, povestea vieții sale în două volume: L'Interlocuteur și L'Absent (la editura Gallimard). Pentru întreaga sa activitate literară a fost distins cu Grand Prix national des lettres („Marele Premiu național pentru literatură”).

De asemenea, a făcut parte din conducerea organizației pacifiste Mișcarea pentru pace, în cadrul căreia a militat timp de peste patruzeci de ani.

Din 1984 și până la decesul său (1993), a prezidat Société Paul Claudel („Societatea Paul Claudel”).

Opere publicate (selecție)Modificare

  • Les Chrétiens dans la cité, Éditions du Sagittaire, 1946
  • Dante et la splendeur italienne, Club Français du Livre, 1957
  • Les Juifs et le monde actuel
  • Graham Greene, Éditions du Temps présent, 1951
  • Le retour d'Israël, 1951
  • Qui est Lanza del Vasto, Denoël, 1955 (Études, témoignages, textes)
  • Le drame de Paul Claudel; éd. Desclée de Brouwer.
  • Le génie de Claudel
  • Le Drame albigeois et l'unité française; Paris (Gallimard, coll. "Idées"), 1973 (= éd. revue et augmentée).
  • Le Christianisme de Dostoïevski
  • Le nationalisme de Barrès
  • Histoire de France (2 tomes), en 3 tomes dans la collection Idées Nrf, n° 92, 98 & 108.
  • Rôle du Chrétien dans la cité
  • Chrétiens de droite et de gauche
  • Pèlerins comme nos pères
  • César
  • Chrétien de droite ou de gauche, dialogue entre Jean de Fabregues et Jacques Madaule dirigé par Jean-Marie Aubert et Christian Chabanis, Collection Verse et controverse Cahier 2, Éditions Beauchesne 1966

Opere traduse în limba românăModificare

  • Istoria Franței, vol. I, II și III, traducere de Eugen Rusu, Editura Politică, București, 1973.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g Madaule, Jacques Philippe Lucien, Fichier des personnes décédées, accesat în  
  3. ^ a b Jacques Madaule, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b Madaule, Jacques Philippe Lucien, Fichier des personnes décédées 
  5. ^ a b https://deces.matchid.io/id/x_lRezR9C7Ko, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ fr Centre de documentation juive contemporaine, La France et la question juive. 1940-1944, Paris, Sylvie Messinger, 1981, pp. 129-130.
  7. ^ a b fr „BnF Catalogue général. Notice de personne: Madaule, Jacques”, Catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb119138407, accesat în  

BibliografieModificare

  • fr Pierre Gamarra, Les Livres nouveaux in Europe, numéro 549-550, janv.-février 1975, pp. 203-208 (recension de l'Absent, ed. Gallimard)