Jacques Rancière
Jacques Rancière | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (84 de ani)[1][2][3] Alger, Algeria franceză, Franța[4] |
Cetățenie | Franța Uruguay[1] |
Ocupație | filozof cadru didactic universitar[*] critic literar[*] estetician[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[5][6] |
Modifică date / text |
Jacques Rancière (n. , Alger, Algeria franceză, Franța) este un filosof marxist francez, devenit cunoscut pentru lucrările sale de filosofie politică și estetică. Între 1968 și 2000 a predat la Universitatea din Paris – VIII (St. Denis).
Viața și opera
modificareJacques Rancière s-a născut la Alger în 1940 și și-a făcut studiile la Paris, la Școala Normală Superioară, unde, alături de Louis Althusser și E. Balibar, a fost coautor al cărții Lire le Capital [Citind Capitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a împiedicat, după 1968, s-o ia pe căile care duc la propria operă, la interferența și distribuția intereselor sale între filosofia politică, chestiunile de estetică, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emancipării, o operă a cărei importanță e azi tot mai recunoscută. Între 1968 și 2000 a predat la Universitatea din Paris – VIII (St. Denis) estetică și filosofie politică. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universități americane și a colaborat cu diverse instituții artistice din Franța și din lume. A publicat, între altele: La Mésentente [Neînțelegerea] (1995), Aux bords du politique [La țărmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura împotriva democrației] (2005), dar și La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful și săracii săi] (1983), Le Maître ignorant [Învățătorul neștiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politică, democrație și epistemologia emancipării); Le partage du sensible [Împărtășirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconștientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriință în estetică] (2004) (teorie estetică); La parole muette [Cuvîntul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Între 1975 și 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsă mai apoi în Les scenes du peuple [Scene ale poporului] (2003).[7]
În anul 2011 a realizat filmul documentar Marx Reloaded, pentru postul franco-german Arte.
Ediții în limba română
modificare- Neînțelegerea. Politică și filosofie, trad. de Andreea Rațiu, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2018.
- Ura împotriva democrației, trad. de Bogdan Ghiu, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2012.
- Împărtășirea sensibilului: estetică și politică, trad. de Ciprian Mihali, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2012.
Note
modificare- ^ a b Catálogo de Autoridades de la Biblioteca Nacional de Uruguay, accesat în
- ^ Jacques Rancière, Babelio
- ^ Jacques Rancière, The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Who's Who in France
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Prezentarea autorului Jacques Ranciere realizată de Editura Idea”.