James Parkinson
| James Parkinson | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4]  Greater London, Anglia, Regatul Marii Britanii[5] |
| Decedat | (69 de ani)[2][3][4] Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] |
| Înmormântat | St Leonard's Church, Shoreditch[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral[6]) |
| Părinți | John Parkinson[*] |
| Căsătorit cu | Mary Dale[*] (din )[7] |
| Număr de copii | 6[6] 7[8] |
| Copii | Emma Rook Parkinson[*][9] John William Keys Parkinson[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Ocupație | |
| Limbi vorbite | limba engleză[4] |
| Activitate | |
| Alte nume | Old Hubert[1] |
| Alma mater | The London Hospital |
| Cunoscut pentru | Prima descriere Boala Parkinson |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
James Parkinson FGS (n. , Greater London, Anglia, Regatul Marii Britanii – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei)[10][11] a fost un chirurg englez, apotecar, geolog, paleontolog și activist politic. El este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1817 An Essay on the Shaking Palsy,[12] în care a fost primul care a descris „paralizie agitătoare”, o afecțiune care mai târziu va fi redenumită boala Parkinson de Jean-Martin Charcot.
Biografie
modificare
James Parkinson s-a născut pe 11 aprilie 1755 în Shoreditch, Londra, Anglia. Era fiul lui John Parkinson, un apotecar și chirurg care practica în Hoxton Square din Londra[13] și cel mai mare dintre cei cinci frați, inclusiv fratele său William și sora sa Mary Sedgwick.[14] În 1784, Parkinson a fost aprobat de City of London Corporation ca chirurg.
La 21 mai 1783, s-a căsătorit cu Mary Dale, cu care a avut ulterior opt copii; doi nu au supraviețuit dincolo de copilărie. La scurt timp după ce s-a căsătorit, Parkinson i-a succedat tatălui său în practica sa din 1 Hoxton Square.
Politică
modificarePe lângă practica medicală înfloritoare, Parkinson a avut un interes avid pentru geologie și paleontologie, precum și pentru politica zilei.[15]
Parkinson a fost un puternic susținător al celor defavorizați și un critic deschis al guvernului Pitt. Cariera sa timpurie a fost marcată de implicarea sa într-o varietate de cauze sociale și revoluționare, iar unii istorici cred că cel mai probabil a fost un susținător puternic al Revoluției Franceze. A publicat aproape 20 de pamflete politice în perioada post-Revoluția Franceză, în timp ce Marea Britanie era în haos politic. Scriind sub propriul nume și pseudonimul „Bătrânul Hubert”, el a cerut reforme sociale radicale și vot universal.[16]
Parkinson a cerut reprezentarea poporului în Camera Comunelor, instituția parlamentelor anuale. A fost membru al mai multor societăți politice secrete, printre care London Corresponding Society și Society for Constitutional Information.[14] În 1794, calitatea sa de membru al organizației l-a determinat să fie examinat sub jurământ în fața William Pitt și a Consiliului Privat pentru a depune mărturie despre un complot fals de asasinare a Regelui George al III-lea. El a refuzat să depună mărturie cu privire la rolul său în Complotul Pistol cu dop până când a fost sigur că nu va fi forțat să se incrimineze. Planul era să folosească o săgeată otrăvită trasă dintr-un pistol cu dop pentru a termina domnia regelui prematur. Nu au fost aduse acuzații împotriva lui Parkinson, dar câțiva dintre prietenii săi au rămas în închisoare mai multe luni înainte de a fi achitați.
Medicină
modificare.png)
Parkinson a renunțat la cariera politică tumultoasă și, între 1799 și 1807, a publicat mai multe lucrări medicale, inclusiv o lucrare despre gută în 1805.[17][18] El a fost, de asemenea, responsabil pentru scrierile timpurii despre apendicele perforate.
Parkinson a fost interesat de îmbunătățirea sănătății generale și a bunăstării populației. El a scris mai multe doctrine medicale care au relevat un zel pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor, similar cu cel exprimat în activismul său politic. A fost un cruciat pentru protecția legală a bolnavilor mintal, precum și a medicilor și familiilor acestora.
În 1812, Parkinson și-a asistat fiul cu primul caz descris de apendicită în limba engleză și primul caz în care s-a demonstrat că perforația este cauza morții.[19]
El credea că orice chirurg valoros ar trebui să cunoască stenografie, la care era expert.
Boala Parkinson
modificareParkinson a fost prima persoană care a descris sistematic șase indivizi cu simptome ale bolii care îi poartă numele. In An Essay on the Shaking Palsy[12] (1817), el a relatat despre trei dintre propriii săi pacienți și despre trei persoane pe care le-a văzut pe stradă.[20] El s-a referit la boala care mai târziu avea să-i poarte numele ca paralizie agitatoare sau paralizie tremurătoare.[21] El a făcut distincția între tremurul în repaus și tremurul cu mișcare.[22] Jean-Martin Charcot a inventat termenul „boala Parkinson” aproximativ 60 de ani mai târziu.
Parkinson a sugerat în mod eronat că tremorurile la acești pacienți se datorau leziunilor la nivelul măduvei spinării cervicale.[23]
Note
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b James Parkinson, Find a Grave, accesat în
- ^ a b James Parkinson, SNAC, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ https://www.parkinsons.org.uk/sites/default/files/publications/download/english/is_jamesparkinson.doc Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c Oxford Dictionary of National Biography
- ^ Education forms the tender mind[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ A Tribute to James Parkinson[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ The Peerage
- ^ Lewis, Cherry; Knell, Simon J. (). The making of the Geological Society of London. Geological Society. pp. 62 & 83. ISBN 978-1-86239-277-9.
- ^ Lewis, Cherry; Knell, Simon J. (). The making of the Geological Society of London. Geological Society. pp. 62 & 83. ISBN 978-1-86239-277-9.
- ^ a b Parkinson, James (). An Essay on the Shaking Palsy. London: Sherwood Neely and Jones.
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteGoldman&Goetz2012 - ^ a b Factor, Stewart A.; Weiner, William J. (). „James Parkinson: The Man and the Essay”. Parkinson's Disease: Diagnosis & Clinical Management: Second Edition. Demos Medical Publishing. pp. 3–13. ISBN 978-1-934559-87-1.
- ^ Yahr, MD (aprilie 1978). „A physician for all seasons. James Parkinson 1755–1824”. Archives of Neurology. 35 (4): 185–8. doi:10.1001/archneur.1978.00500280003001. ISSN 0003-9942. PMID 346008.
- ^ Jeremy R. Playfer; John V. Hindle (). Parkinson's Disease in the Older Patient. Radcliffe Publishing. p. 5. ISBN 978-1-84619-114-5.
- ^ Parkinson, James (). Observations on the nature and cure of gout; on nodes of the joints; and on the influence of certain articles of diet, in gout, rheumatism, and gravel. London: Symonds.
- ^ Jefferson, M (iunie 1973). „James Parkinson, 1775–1824”. British Medical Journal. 2 (5866): 601–3. doi:10.1136/bmj.2.5866.601. ISSN 0007-1447. PMC 1592166
. PMID 4576771.
- ^ Parkinson, John (). „Case of diseased Appendix Vermiformis”. Medico-Chirurgical Transactions. 3: 57–58. PMC 2128895 . PMID 20895178.
- ^ McCall, Bridget (ianuarie 2003). „Dr. James Parkinson 1755–1824” (PDF). Parkinson's Diseas Society. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Naheed Ali (). Understanding Parkinson's Disease: An Introduction for Patients and Caregivers. Rowman & Littlefield Publishers. pp. 4–. ISBN 978-1-4422-2104-8.
- ^ Currier, RD (aprilie 1996). „Did John Hunter give James Parkinson an idea?”. Archives of Neurology. 53 (4): 377–8. doi:10.1001/archneur.1996.00550040117022. ISSN 0003-9942. PMID 8929162.
- ^ Robert H. Wilkins; Irwin A. Brody (). Neurological Classics. Thieme. p. 87. ISBN 978-1-879284-49-4.
