James Peace

Compozitor scoțian
James Peace
James Peace at home in Wiesbaden2.jpg
James Peace acasă în Wiesbaden
Date personale
Născut (57 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata

Kenneth James Peace (n. ) este un compozitor, pianist și artist scoțian.

BiografieModificare

Kenneth James Peace[1][2] s-a născut în Paisley (Scoția) la 28 septembrie 1963.[1] Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Helensburgh (gaelică scoțiană: Baile Eilidh), o stațiune de pe litoral din vestul Scoției. Familia sa a inclus mulți artiști (de exemplu, John McGhie), și este, de asemenea, înrudit cu Felix Burns, un compozitor popular de muzică dance din prima jumătate a secolului 20.[1][3] A luat lecții de pian de la vârsta de opt ani și a susținut prima sa reprezentație publică la vârsta de paisprezece ani interpretând muzică de Scott Joplin. A fost numit organist la Biserica „Sf. Apostol Andrei” din Dumbarton (gaelică scoțiană: Dùn Breatann) un an mai târziu și la șaisprezece ani i s-a permis să înceapă studiul oficial la Academia Regală de Muzică și Teatru din Scoția (numită acum Conservatorul Regal din Scoția, gaelică scoțiană: Conservatoire Rìoghail na h-Alba) drept cel mai tânăr student cu normă întreagă. În 1983 a absolvit Universitatea din Glasgow (gaelică scoțiană: Glaschu) cu o diplomă pentru de licență în predarea pianului.[4][5] În anul următor a primit o diplomă pentru reprezentație după ce a susținut primul Concert pentru pian al lui Felix Mendelssohn Bartholdy cu Orchestra RSAMD.[1] După ce a părăsit studiul formal, el a fost mult căutat ca pianist și a trăit în Edinburgh (gaelică scoțiană: Dùn Èideann) în perioada 1988 - 1991.[1][3]

James Peace a locuit în Bad Nauheim între 1991 - 2009.[6][7][8] Din 1998 a realizat un studiu de tango, producând CD-ul Tango escocés (Tango Scoțian)[8][9] din propriile compoziții de pian inspirate de tango, iar în 2002 a devenit membru (în engleză: Fellow) al Colegiului de Muzică „Victoria”.[3][8] În același an a participat la turnee de concert solo în nordul Germaniei în septembrie/octombrie[10] și în Orientul Îndepărtat în noiembrie, oferind prima interpretare a tangoului său XVII în Hong Kong.[8][11][12] La Tokyo i s-a decernat distincția Medalia Comemorativă (clasa 1) a Societății Internaționale de Pian Duo.[1][3][5][8][13]

În anii următori, reprezentațiile sale s-au ținut în Europa. Și-a interpretat tangourile în următoarele capitale: Amsterdam, Atena, Berlin,[14]Bruxelles, Helsinki,[15] Lisabona, Londra, Madrid,[16] Oslo,[17] Reykjavík[18] și Viena.[19]

În 2005 a primit Medalia de aur a Asociației Internaționale „Lutèce” din Paris[1][3], iar în 2008 a devenit membru titular (în engleză: Fellow) al Colegiului de Muzică din Londra ca recunoaștere a serviciilor aduse de acesta tangoului.[1]

James Peace - Idylls Op. 4b

După o scurtă perioadă în Edinburgh[3] s-a întors să locuiască în Wiesbaden, Germania, în februarie 2010 [1][2]. Acest lucru a dus la noi impulsuri creative și a realizat scurtmetraje cu unele dintre compozițiile sale. Filmul documentar James Peace în Wiesbaden se numără printre lucrările sale în acest gen.[20][21]

Premii și onoruriModificare

Premiul 1, Concursal „Agnes Millar” (în engleză: The Agnes Millar Prize for sight-reading), Glasgow, 1983 [4]

Premiul 1, Concursal EIS (în engleză: The Educational Institute of Scotland Prize for piano accompaniment). Glasgow, 1984 [4]

Premiul 1: Concursal Sibelius (în engleză: The Sibelius Essay Prize), 1985 [4]

Tango Milonga

Diplomă, Concursal Internațional de Composție TIM (în italiană: Tourneo Internazionale di Musica), Roma, 2000 [1][2][5]

Diplomă, Concursal IBLA (Fundație IBLA), New York 2002 [1][2][5]

Medalia de onoare (clasa 1), Societății Internaționale de Pian Duo, Tokyo, 2002 [1][2][5][13]

Medalia de aur, Asociației Internaționale din Lutèce, Paris, 2008 [1][2]

Lista principalelor creații muzicaleModificare

Cascada Op.3 pentru flaut și pian

Idylls Op.4 pentru corn englez

Aubade Op.9 pentru corn englez și orchestră de coarde

Lento Lacrimoso Op.10 pentru violoncel și pian

Frunze Uitate Op.12 pentru violoncel și orchestră

Sonata Op.16 pentru oboi și pian

Baladă simfonică Op.18 pentru orchestră

Marș solemn nr.1 Op.19 pentru orgă și orchestră

Marș solemn nr.2 Op.23 pentru orchestră

Aurul toamnei Op.25 pentru clarinet și cvartet de coarde[22]

Cântec al eternității Op.32 pentru soprană și orchestră[1]

24 Tangos pentru pian[1][9][20][21]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Birgitta Lamperth. „Fără sunete înțepătoare”. Wiesbadener Kurier (Ziar german). 10 februarie 2011
  2. ^ a b c d e f Julia Anderton. „Tango ca o poveste dulce -amăruie”. Wiesbadener Kurier (Ziar german). 24 martie 2012
  3. ^ a b c d e f Sabine Klein. „Muzica mea este ca mine - foarte romantică”. Frankfurter Rundschau (Ziar german). 1992. Nr. 254, pag.2
  4. ^ a b c d G. Müller. „Sufletul pianului dansează tango”. Kulturspiegel Wetterau (Ziar german). 17 mai 2001, pag.5
  5. ^ a b c d e Biblioteca Națională a Germaniei „James Peace”
  6. ^ „James Peace”. Frizz (Revistă germană). Ianuarie 2012, pag.5
  7. ^ Manfred Merz. „O lume colorată romantică, virtuoasă și sensibilă”. Wetterauer Zeitung (Ziar german). 12 decembrie 1992, pag.19
  8. ^ a b c d e „James Peace”. The Tango Times (Revista din New York), iarna 2002/2003. Numar de emitere: 39, pag.1,2,4, și 5
  9. ^ a b Biblioteca Națională a Scoției „Tango estudio
  10. ^ La Cadena (Revista olandeză). Septembrie 2002, pag.26
  11. ^ TangoTang (wayback machine). Hong Kong, 8 octombrie 2002
  12. ^ „James Peace”. South China Morning Post (Ziar din Hong Kong). 9 octombrie 2002
  13. ^ a b Societătii Internaționale de Pian Duo la Tokyo. Lista căștigătorilor, 2002
  14. ^ Tangodanza (Revista germană). Nu.1/2002 - 9
  15. ^ Afișe ale turneului în Finlanda, 2014
  16. ^ Afișe ale turneului în Spania, 2013
  17. ^ Listen.no: Konsert, James Peace, flygel, Muyeul Munch, Oslo. 16 octombrie 2004
  18. ^ Rikarður Ö. Pálsson. „Skozir Slaghörputangoár”. Morgunblaðið (Ziar islandez), 14 octombrie 2004
  19. ^ Program de concerte den la Viena, 23 ianuari 2005
  20. ^ a b Bibliotaca Națională a Scoției. „K. James Peace din Wiesbaden
  21. ^ a b Biblioteca Națională a GermanieiK. James Peace din Wiesbaden
  22. ^ Schwäbische Post (Ziar german). „Sunetul viorii se înalță peste orchestră”. 4 iunie 1994

Legături externeModificare

Următoarele proiecte ale Fundației Wikimedia oferă mai multe despre acest subiect:

Wikimanuale
Manuale

Commons
Media

Wikiștiri 
Știri

Wikicitat 
Citate

Wikisource 
Texte

Wikiversity
Resurse de învățare

Wikivoyage 
Ghiduri de călătorie

Wikționar 
Dicționar

Wikidata 
Bază de date

Wikispecies 
Director de specii