Jean-Charles Cazin

Pictor și ceramist francez
Jean Charles Cazin
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Samer, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[6][4][2] Modificați la Wikidata
Le Lavandou, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța[6] Modificați la Wikidata
PărințiFrançois-Joseph Cazin[*][[François-Joseph Cazin (medic francez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie Cazin[7] Modificați la Wikidata
CopiiMichel Cazin[*][[Michel Cazin (sculptor francez)|​]][8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[9][10] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
artist grafic[*]
ceramist[*]
sculptor
desenator[*]
aquafortist[*]
artist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[11][12] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarte vizuale[1]  Modificați la Wikidata
PregătireHorace Lecoq de Boisbaudran[*][[Horace Lecoq de Boisbaudran (French artist and teacher (1802-1897))|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruPaul Renaudot[*][[Paul Renaudot (French painter (1871–1920))|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticănaturalism[*]  Modificați la Wikidata
Opere importanteHagar and Ismael[*][[Hagar and Ismael (pictură de Jean Charles Cazin)|​]], Q17490989[*], Q17492022[*]  Modificați la Wikidata
PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata

Jean-Charles Cazin (n. , Samer, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Le Lavandou, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) a fost un pictor peisagist, curator de muzeu și ceramist francez.

Biografie

modificare

Fiul unui medic renumit, FJ Cazin (1788–1864), s-a născut la Samer, Pas-de-Calais.[13] După ce a studiat în Franța, a plecat în Anglia, unde a fost puternic influențat de mișcarea prerafaelită. Principalele sale tablouri de început au un interes religios, ilustrat în exemple precum Fuga în Egipt (1877) sau Agar și Ismael (1880, Luxemburg); ulterior, combinația sa de peisaje luminoase cu subiecte figurative (Souvenir de fête, 1881; Journée faite, 1888) i-a adus o reputație largă și a făcut din el liderul unei noi școli de pictură cu subiect idealist în Franța.[14]

În 1890, Theodore Child a discutat câteva dintre picturile sale (inclusiv o serie de cinci picturi care descriu povestea lui Judith și Holofernes) în Harper's Magazine.[15] A pictat o scenă din Odiseea, Ulise după naufragiu.

În 1889, a fost numit ofițer al Legiunii de Onoare. Tratarea fermecătoare și poetică a peisajului este caracteristica picturilor sale tonalel care, în ultimii ani, le-a conferit o valoare din ce în ce mai mare în rândul cunoscătorilor. Soția sa, Marie Cazin (1844–1924), care i-a fost elevă și și-a expus primul tablou la Salon în 1876, același an în care Cazin însuși și-a făcut debutul acolo, a fost, de asemenea, o artistă și sculptoriță renumită.[14]

În 1885 – 86 a pozat pentru figura lui Eustache de Saint-Pierre din grupul de bronz Burghezii din Calais al prietenului său, Auguste Rodin.[16]

Bibliografie

modificare

• Yann GOBERT-SERGENT, Jean-Charles Cazin (1841-1901), maître intimiste des dunes et des ciels boulonnais, Cercle Historique Portelois, iunie 2018.

• Yann GOBERT-SERGENT, Promenade Intimiste dans les Dunes du Boulonnais – Jean-Charles Cazin (1841-1901), Cahiers du Patrimoine Boulonnais, n° 78, decembrie 2018, pp. 26–32.

Referințe

modificare
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Jean-Charles Cazin, Autoritatea BnF 
  3. ^ Jean-Charles Cazin, GeneaStar 
  4. ^ a b Jean-Charles Cazin, RKDartists 
  5. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ a b https://www.varmatin.com/culture/visite-exceptionnelle-du-domaine-du-layet-pour-les-journees-du-patrimoine-au-lavandou-77723  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  8. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  9. ^ https://www.workwithdata.com/person/jean-charles-cazin-1841, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ RKDartists, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  13. ^ Renoir Fine Art biography[nefuncțională]
  14. ^ a b Chisholm 1911.
  15. ^ Child, Theodore (mai 1890). „Some Modern French Painters”. Harper's Magazine⁠(d). pp. 817–42. Accesat în . 
  16. ^ „Musée Rodin”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare
 
Miezul nopţii
 
Şantierul naval