Jean-François Lyotard

filosof francez (1924–1998)
Jean-François Lyotard
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Versailles, Seine-et-Oise, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3][4][7] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
Grave of Jean-François Lyotard[*][[Grave of Jean-François Lyotard |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (leucemie) Modificați la Wikidata
CopiiCorinne Enaudeau[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
filolog[*]
scriitor
lingvist
epistemolog[*]
sociolog[*]
teoretician literar[*]
cadru didactic universitar[*]
critic literar[*]
profesor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9][10] Modificați la Wikidata

Jean François Lyotard (n. , Versailles, Seine-et-Oise, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un filozof și eseist francez, unul din teoreticienii postmodernismului.

Biografie

modificare

Dupa obținerea licenței în filozofie (1950), a fost timp de zece ani profesor în învățământul secundar, apoi a predat filozofia la mai multe universități franceze și americane.

În anii '60 a desfășurat o intensă activitate militantă în jurul revistei "Socialisme ou Barbarie" (alături de Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.)

Opera sa

modificare

Filozofia lui, influențată de Kant (L'enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Derive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale, 1974), Husserl (La phenomenologie, 1954), propune o critică a formelor istorice, estetice, tehnice, lingvistice ale modernității (Instructions payennes, 1977; Le differend, 1983).

Tratatul La condition postmoderne (Condiția postmodernă) (1979) anunță și în filosofie sfârșitul modernității, prin epuizarea strategiilor sale narative.

Termenul de postmodern va fi reevaluat, după polemica sa cu Jurgen Habermas și Richard Rorty, din anii '80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants (Postmodernismul pe înțelesul copiilor), 1986), și în eseurile din ultima parte a vieții, în sensul unei rescrieri sau anamneze a modernității (L'inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).

  1. ^ a b Jean-François Lyotard, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  2. ^ a b Jean-François Lyotard, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  3. ^ a b Jean-Francois Lyotard, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ a b Jean-François Lyotard, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  5. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ a b Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  7. ^ „Jean-François Lyotard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ LIBRIS, , accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)