Jean Maheu
Date personale
Nume la naștereJean Yves Alain Eugène Maheu Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Paris, Métropole du Grand Paris, Franța[2] Modificați la Wikidata
PărințiRené Maheu[*][[René Maheu (filosof francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieoficial[*]
asistent universitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materȘcoala Națională de Administrație din Franța
Institut d'études politiques de Paris
lycée Louis-Pasteur de Neuilly-sur-Seine[*][[lycée Louis-Pasteur de Neuilly-sur-Seine (French High School in Neuilly-sur-Seine)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieInstitut d'études politiques de Paris
Școala Națională de Administrație din Franța
Université d'Évry
Universitatea Paris-Sorbona  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
grand officier de l'ordre national du Mérite[*][[grand officier de l'ordre national du Mérite (fourth rank in the National Order of Merit of France)|​]]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
ofițer al Ordinului francez al Palmelor academice[*]
Ordinul Soarelui Răsare  Modificați la Wikidata

Jean Yves Alain Maheu (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Métropole du Grand Paris, Franța) a fost un înalt oficial francez.

Biografie

modificare

Jean Maheu a fost fiul fostului director general al UNESCO René Maheu și al lui Inès Allafort du Verger. El a studiat la Liceul Claude Bernard din Paris și la Liceul Pasteur din Neuilly-sur-Seine. A urmat cursurile Institutului de Studii Politice din Paris și mai apoi Școala Națională de Administrație (1956). În 1956 s-a căsătorit cu Isabelle Viennot cu care a avut șase copii: Emmanuel, Anne, Sophie, Pascale, Jean-Philippe și Delphine.

După ce a terminat școala de administrație, în anul 1958, a devenit auditor la Curtea de Conturi. Anul următor a fost ales membru al comitetului Rueff-Armand și în perioada 1962 - 1967, a fost manager de proiect la Secretariatul General al Președinției Republicii, la Generalul de Gaulle. A fost promovat în anul 1964 în funcția de consilier la Curtea de Conturi după care a devenit director al activităților de tineret și socio-educaționale la Secretariatul de Stat în funcția de prim-ministru responsabil pentru tineret, sport și timp liber ( 1967 - 1974 ).

În perioada 1974 - 1979 a fost director la Ministerul Culturii în departamentul de muzică, artă lirică și dans. Ca urmare a deținerii acestei funcții, el a prezidat Orchestra de la Paris. Este vicepreședintele Operei din Paris.

În anul 1983 a fost numit președinte al Centrului Național de Artă și Cultură Georges-Pompidou, primind un al doilea mandat în anul 1986. În 1985 a devenit consilier superior la Curtea de Conturi.

A deținut funcția de președinte și CEO al Radio France, funcție pe care a deținut-o până în 1995. În această calitate, este membru al Consiliului Superior al limbii franceze, membru al Consiliului de Administrație al Agenției France-Presse și membru al Comunității radiourilor publice în limba franceză.

A fost președintele Maison de la poésie de la Ville de Paris în perioada 1995-1998, al consiliului de administrație al Théâtre de la Ville din 1996, al Centrului Național al Fotografiei din 1996 și al Asociației dl'Association des Centres culturels de rencontres din 1997. A fost și lector al Institutului de studii politice din Paris din 1959 până în 1970, profesor asociat la Universitatea Paris IV din 1994 până în 1997 și în prezent este profesor asociat la Universitatea din Evry (cu studenți de Master 2 Administrarea artelor spectacolului).

  • Les Nus et les Trembles, poèmes, 1984
  • Un été de sel, poèmes, 1989
  • Le Ravissement de l'île, poèmes, 1992

Premii/Decorații

modificare
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d e Maheu, Jean Yves Alain Eugène, Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  

Bibliografie

modificare
  • Who's who in France, Format:34e, 2002-2003, Levallois-Perret, Éditions Jacques Lafitte, 2002, p. 1238