Joaquim Espalter
| Joaquín Espalter y Rull | |
,_por_Joaquina_Serrano_Bartolom%C3%A9.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Joaquín Espalter y Rull  |
| Născut | [1][2][3][4] Sitges, Catalonia, Spania |
| Decedat | (70 de ani)[5][4][1] Madrid, Noua Castilie(d), Spania[6] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă limba catalană |
| Activitate | |
| Mișcare artistică | Orientalism |
Modifică date / text  | |
Joaquim Espalter i Rull sau, în spaniolă, Joaquín Espalter y Rull (n. , Sitges, Catalonia, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol de ascendență catalană care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Madrid; cunoscut în primul rând pentru portrete și scene istorice.
Biografie
modificare
S-a născut la Sitges, într-o familie de negustori din Barcelona, care locuia temporar în Sitges ca urmare a Războiului Peninsular. Când s-au întors acasă, a studiat la o școală piaristă,[7] după care a fost trimis la Montpellier timp un an pentru a studia afaceri. Între 1823 și 1828, după ce a decis să se dedice picturii, a locuit la Barcelona și a urmat cursurile Escola de la Llotja(d).[8]
După o scurtă ședere la École des Beaux-Arts din Marsilia, s-a mutat la Paris în 1829 și a studiat cu Antoine-Jean Gros,[9] apoi s-a stabilit la Roma în 1833, unde a devenit parte a unui grup de pictori catalani asociați cu mișcarea nazarineană, printre care se numărau Claudi Lorenzale(d) și Pelegrí Clavé(d).[7] A fost un mare admirator al lui Fra Angelico și a lui Giotto și a efectuat mai multe vizite în Toscana. În 1839 a prezentat mai multe lucrări în cadrul unei expoziții importante la Florența.
În 1842, s-a stabilit la Madrid și a fost numit profesor la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando. În 1847, împreună cu Federico de Madrazo și cu scriitorul Eugenio de Ochoa(d), a fondat un jurnal artistic de scurtă durată numit El Renacimiento („Renașterea”).[7] Mai târziu, a fost numit pictor onorific al curții de către regina Isabela a II-a și, în 1860, profesor de desen la „Escuela Superior de Pintura, Escultura y Grabado”.
A avut o expoziție la Expoziția Universală (1855) și a devenit un participant regulat la Expoziția Națională de Arte Plastice după 1870,[9] făcând parte ocazional din juriu. În 1872, a primit Marea Cruce a Ordinului „Isabela Catolica”.
Deși a pictat într-o varietate de genuri, a devenit cunoscut ca portretist și a fost foarte popular în rândul burgheziei locale pentru stilul său simplu și direct. Pe lângă portretele sale, a creat și decorațiuni pentru Teatrul Español(d) (1848) și a realizat picturi murale pentru Universidad Central (1853-1858) și Palacio de Congreso de Diputados(d).[9] La Pamplona, a colaborat la lucrările decorative pentru „Salón del Trono” de la Palacio de la Diputación, unde a realizat o pictură murală care îl înfățișează pe Íñigo Arista devenind primul rege al Navarrei .
.jpg)
A murit la Madrid, la vârsta de 70 de ani.
Note
modificare- ^ a b Joaquín Espalter Rull, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ https://rkd.nl/explore/artists/26655, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Joaquín Espalter y Rull (în engleză), RKDartists
- ^ a b Joaquim Espalter y Rull (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ https://rkd.nl/explore/artists/26655, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c Brief biography @ the Gran Enciclopèdia Catalana.
- ^ Caso, E.F., Les Orientalistes de l'école Espagnole, ACR edition, 1997, p. 82
- ^ a b c Brief biography @ the Museo del Prado.
Lecturi suplimentare
modificare- Carlos G. Navarro „Joaquin Espalter en Italia: A propósito de las aguadas y pinturas del Museo del Prado”, În: España y Alemania : Intercambio cultural en el siglo XIX, Karin Hellwig (Ed.), Iberoamericana, 2007ISBN: 978-84-8489-337-0 str. 145–174
- Antoni Vigó i Marcé, Joaquim Espalter i Rull: en el centenari de la seva mort, Grup d'Estudis Sitgetans, 1980 ( Online )
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Joaquín Espalter y Rull la Wikimedia Commons